luni, 14 ianuarie 2013

Uneori


Uneori


Vorbeam de mult timp,
Dar totusi nu ne vazusem,
Ne simteam bine vorbind,
Tacusem si... zambisem...
 
Momentul era cheia,
Zambetul tau cel dulce,
Pacat de el, statea,
Imortalizat si sincer.
 
Cu rusine-n buze,
Caci inca erai mica,
Uneori in doze,
Uram ca-mi esti amica.

Dar timpul merge numai inainte,
Si gravitatia-i la fel pentru toti,
Secunda ne-a gasit plini de cuvinte,
Eu primul pas, cat sa para de la sine.

Nu stiu daca era,
Cum imi imaginasem,
Trecut-au ceva ani,
De cand ma tot gandisem.
 
Uneori ne priveam si-atat,
Nici macar soapte,
Pe mut noi ne vorbeam,
Ti-era frig... era noapte..
 
Acelasi zambet dulce,
Inca il mai pastrezi,
Acum ca-l vad de-aproape,
Simt cum ma-ncalzesti.
 
O chestie mica si firava,
Dar ce ascunde multe,
Dulceata ta ce infioara,
Zambetul ce-ngenunche.
 
Nu stiu daca ce vreau,
E bine sau corect,
Dar e aceeasi frica,
Daca e ea si-o pierd ?
 
Si de cele mai multe ori,
Nu avem ce sa ne vorbim,
Gandim la fel uneori,
Tacem... si ne zambim...




Îndemn


Îndemn


Nu ma mai sunati, nu sunt unul din “ai vostri”,
M-ati fortat pana acum sa stau pe loc, nu ma mai puteti opri,
Am alte principii si un selectiv alandala,
Vedem altfel viata, am ales sa nu traiesc degeaba.

Umblati in turme si va dati dupa tipar,
Va cumparati tot ce e nou dar aruncati bani in zadar,
Vreti sa va aflati in centrul decorului mereu,
Ati si uitat cum e cand ajungi sa ai ceva muncit din greu.

Ma priviti ca nu sunt la fel si incercati sa m-aratati cu degetul,
V-o luati prost cand v-arat ca nu doar ma laud ci chiar va depasesc intelectul.
Sunt cum vreau eu si d-aia ma priviti cu ura in zambet,
Imi iese pentru ca ma doare-n vers de ce voi credeti.

Un alt agramat ce se gaseste sa imi dea lectii de scris,
Un alt cocalar ce vrea sa-mi arate cum sa ma imbrac cu gust,
O alta proasta ce vrea sa imi demonstreze ca nu toate femeile-s la fel,
Inca o poveste de spus la un pahar cu al meu bun prieten.

Stateam amandoi si incercam sa gasim o solutie sau cel putin o explicatie,
De ce toti umbla cum vor altii dar cred ca ei sunt exceptie,
De ce acceptam sa fim calcati in picioare de clasa politica,
De ce mortii lor am ajuns o tara asa de mica…

Cum am ajuns sa credem ca ajutam un copil cu un like,
Ca poti sa primesti ceva fara ca mai intai sa dai,
Cum pe nimeni nu mai intereseaza cultura,
Cum mai nou e “cool” sa iti injuri mama…

Si dupa multe subiecte cu acorduri finale romane,
Ne-am dat seama ca noi nu facem parte din aceasta lume,
Ca nu ai cum sa faci ceva intr-o tara condusa de melteni,
Ca suntem prea putini sa ajunga “decat sa vrei”.

Mai suntem cativa diferiti de curentul contemporan,
Mai sunt si fete virgine la 20 de ani,
Mai sunt oameni carora le place sa citeasca o carte,
Mai suntem cativa ce am ramas in spate.

Cativa ce ajutam fara sa avem vreun scop anume,
Noi ce daruim si fugim de laude,
Acei oameni ce recunosc cand au gresit desi rar,
Cei ce stiu cand sa vorbeasca sau sa taca pentru ca e in zadar.

Si o sa ma descotorisesc de toate aerele branzoase,
De toate limbile ce vor sa para fine dar sunt unsuroase,
De cei ce nu merita nici macar sa le retin numele,
De toti cei ce nu au un scop pe asta lume.

La fel ar trebui sa faceti si voi ce-mi sunteti asemenea,
Nu va mai obligati ca acolo, sa va stea de prost masca,
E timpul sa nu va mai simtiti vinovati de prostia altora,
Sa iesiti din turma si sa va regasiti "casa"…