marți, 15 ianuarie 2013

Imagine


Imagine 

Un decor parasit de lumina,
Sarac si plin de diavoli ce suspina,
Un vag ce e descris prea amplu,
In departare se zareste satul...

Cam toate sunt aici acum,
Trecutul ce a renascut din scrum,
Motive ce au crescut impliniri,
Dorinte ce au nascut dezamagiri...

Uite ca acum sa-l vad, eu reusesc,
In stanga sta pierdut, firesc,
Singurul ce mi-a desenat continuu,
A luat ce a vrut si a lasat veninul...

Mandru sta cu capul plecat,
Cand a venit n-a anuntat,
Singurul ce a reusit sa ma prosteasca,
Mereu eu il omor dar el prinde viata.

Si langa el la fel de linistit,
Sta orgoliul, frate mult iubit,
De-a pururea alb si nepatat,
Singurul noaptea... la capat de pat.

Fete misele ce ma tintesc,
Buze ce m-au iubit si poate inca ma iubesc,
Unii ce odata ii credeam frati,
Si ochi ce demult mi-erau uitati.

Sunt multe si imi obosesc ochii,
Prea multe ce nu le vream a reaminti,
Si eu abia puteam atunci, in frau ca sa le tin,
Acum ce o face trebuie sa fie divin.

O silueta frumoasa si plapanda,
Sta-n centru si le tot cuvanta,
Aura ce-i umple de frica,
Niciunul nu vorbeste, niciunul nu se misca.

Prea aproape,
de parca-mi stai pe nas,
Prea departe,
Nu te ajung cu al meu glas.

E vis caci altfel nu-i posibil,
Sa poti astampara un iad sensibil,
Sa stai in mijlocul lui nepasatoare,
Chiar de e vis... el tot ma doare.

Uimit incerc din nou,
Sa vad dincolo de tablou,
Sa-l fac sa-i aud vocea,
Cum fac sa te pot vedea.

In centru te gasesti,
Cum niciodata esti,
Si pe neastepte,
O rama ne desparte...