tempo.

tempo.

loveste-n geam de iris, pupile dilatate,
cu cruci carunte strambe, incearca si se zbate.
migdalu-i purpuriu, nou si vechi deodata,
ar vrea insa nu poate... placerea ca s-adape.

e viata care-l bate, ca totu-i alandala,
cand cursu parca-i lin, ii cam stramba calea.
s-asa uda, e zvelta si neagra toata,
unde e varsta la care-i trebuia sa bata?

trec secunde surde, trec si zori,
careuri, luntre... nori.
aceleasi ganduri sus pe culmi, atemporale sunt,
rotunde in patrat, dispar inspre apus.

se vede, se aude... se simte des cand vine,
cand iti tot faci rau ca sa iti fie bine.
te resemnezi subtil, ca asa ti-a fost sadit,
sa fii cu un pas inainte, atemporal de mic.

4 minute.

4 minute.

Și cum sta ea la birou,
Ochi simpatic spre stilou,
Gând copil străbate capul,
Și s-oprește la cenaclu.

Că de mică-avea talent,
Mai picta, mai un verset,
Acum o păli pe unghii,
Vechi metafore cu pârghii.

Luă în grab-o mare pană,
Ruptă din aripa-i bălană,
Și s-apucă să picteze,
Un tablou de dulci momente.

Sutele de ani din vieți,
Fac din vorbe dulci săgeți,
Și inima-i cusută bine,
Se simte ca-n tinerime.

Râde singură, se gudură,
Ca atunci cand era mută,
Când era, dar timp degeaba...
A scăpat, acum e fata.

după fapte,

după fapte,

Universe paralele şi idei cu sute, mii,
Sunt regrete scrum... cu gând spre Phoenix, înspre vii.
Retarzi şi ipocritţ, autoflagelâdu-se cu ochii mari sş spumegânzi,
Ridică ba vocea, ba pumnul... că n-o să-i contrazică nimeni, sperând.

Că în viaţă nu trebuie să ai regrete, că-ţi încurcă treaba,
Că ăsta-i gând slab şi-i ca fularul vara... degeaba.
Orgolioşii p...rimăverii, plini de ei şi flatulaţi,
Că dacă îi cauţi adânc în inimă, gaseşti acelaşi regret retard.

E uşa la care nu ai batut cândva,
Telefonul pe care nu l-ai dat cuiva,
Scrisoarea plină de praf, pe care n-ai trimis-o,
Secunda ruptă din alt timp, pe care ai furat-o.

De-ar fi să fie toate cele zise adevărate,
De-ar fi sa fie universuri împărţite după fapte,
Ai vrea să ştii că undeva există unul cu toate drepte,
Cu uşa, telefonul, scrisoare şi secunda sterpe.

De-ar fi să fim maimuţe târziu evoluate,
De 8 minute, din cele 24 de ore, p-aici prin carte,
Cu gând ferice şi strop de bucurie-n colţ de ochi aş fi,
Că-n 5 minute noi vom fi istorie, urmaţi de alţii-n solitara zi.

Cinci, de moment

Cinci, de moment

D.A.G.

Te știu de-o viață adunată-n cinci,
Am fost o vreme acolo, altele p-aici.
Tablouri vechi pictate, d-amandoi prin creier și pe gene,
Revin din când în când, ca și alcoolu-n vene.

În fiecare insă, tot ne regăseam,
În unele devreme, în altele pe geam.
Și treceau zile, treceau ani... apusuri peste noi,
Când c-aproape renunțam... răsărituri moi.

N-am renunțat vreodată, că nu știu cum se face,
Am străbătut la pas ghiocul, ca să-mi alin din pace.
Buze multe, fețe, ochi, povești... degeab-am scos prin ace,
În fiecare cele cinci, parfumul mi te-ntoarce.

E greu ca-ntotdeauna, că d-aia e frumos,
Când ai ceață pe ochi, altfel ai miros.
Din străfunduri vin săgeți, imagini muribunde,
Trudeam o viata-ntreagă... doar să te pot cuprinde.

Deodata răsai, în inimă simt și plin și gol,
Precum un șchiop  își simte încă, al lui pierdut picior.
Ne completăm instant, viețile se simt,
Și-și promit în șoaptă, că nu se mai desprind.

vară-n ochii lui.

vară-n ochii lui.

 S.R.I.C.

în pas grabit, îţi mişti de dimineaţă unghia,
că stea eşti printre toţi, dar te-a ales cartea.
ne-am robotizat de singuri, am închis cărări,
ca să fim vazuţi bine, sa fim vazuţi ca ei.

iţi fură viaţa cu lei, te-ademenesc constant,
iţi cumpără oboseala, c-un turcesc rahat.
la apus mai speri, doar ca să ajungi acasă,
nu e nici a ta, nu e nici a voastră.

ajungi acolo unde, odată era linişte,
la fulgul ăla moale, acum te rugineşte.
sunt coşmare vechi, de când erai tristă copilă,
toate se spărgeau spre tine... şi n-aveai nicio vină.

te-ai încrezut în prieteni, că îi ştiai de-o viaţă,
dar purtau altă mască, pest-adevărata faţă.
şi rând pe rând, îţi iei palme crezând că le meriţi,
ba chiar le ceri, că poate aşa mai uiţi.

ţi-am zis că pot, că sunt magician,
nu mai crezi nimic, nici măcar în bani.
te-ai înrăit degeaba, cum des la douăzeci se-ntâmplă,
au trecut vreo doi, când te-ai trezit din culpă.

începi să ai din nou, tremur în capilare,
şi vrei nu vrei ajungi, ca fratele mai mare.
canalizezi urma de suflet, doar spre ce cu adevarat merită,
mare parte însă, cele care nu cuvântă.

ţi se ascut mai toate, mai mari şi mai multe,
simţuri antice, străvechi... de umbră-ţi sunt cusute.
în zori de dimineaţă, miroşi cafea cu aer proaspăt de seară,
ochii tăi văd alb si rece, dar ochii lui îţi sunt vară...

fior retard

fior retard

A.D.P.


subconştient în şubrezime, în spasme şi dorinţe,
tăcut aşteaptă noaptea, în vene ca să-i intre.
de-a lungul zilei stă in umbră, sub limba el asudă,
final de lumanare, se-ntinde, ferice scurt suspină...

iubire cu orizontala, că rar vremelnic se-ntâlnesc,
tango e la preludiu, lasciv dansat, la bec.
parcă şi inima-i răcită, deodată-n colţ surâde,
când chiar şi pentr-o secundă, în vis te poţi ascunde...

acolo-n întuneric, eşti propriul tău erou,
ai tot ce ţi-e mai drag... sau tot ce ţi-e mai rau...
poti călca pe vânt, să te scalzi în nori,
şi trist când el răsare, tu din nou tot mori.

azi fu pe îndelete, aproape vineri, treişpe,
că te-nfundaşi sub gene, dar urechea te trezeşte...
e zgomot la perdea, sunet obscur ca de final,
unealta vieţii p-un tăiş, a morţii-n celălalt.

se zbate să ucidă, lumea ta de vis,
că trage după ea, coşmar de plumb încins.
începi să tremuri tot, fior retard în aburi,
te clatină în oase, nu ştii cum să-l alungi.

degaba stai chircit, aştepti miracol ca să-l dreagă,
doar tu erai eroul aşteptat, de toţi în ceas de seară...
se uită elemenţi, mărgele negre doar la tine,
credeau c-o să-i salvezi... acum aşteaptă soare-vine...

pamflet pe gânduri negre

pamflet pe gânduri negre

R.G.T.

se crapă ca de ziuă, spumegă şi tace,
o mare de idei, învolburată... zace.
cu raze zâmbitoare, ieri parcă eram pe faţă,
tot zambitor şi azi, ascuns adânc prin ceaţă.

bolând şi prost în iris, credeam ca-i bine când e bine,
trecut-au multe luni, de când râd eu... de mine.
se-ntâmplă câteodată, să vrei să te laşi prostit,
cam ăsta e preţul, ca să poţi fi fericit.

să plâng cu lacrimi de crocodil, urlă voci vecine,
dar cum să plâng acum, când tocmai mă fac bine?
şi ele ştiu de-o viaţă, că plânsul e poveste,
am plâns numai în mine, închisele ferestre.

pamflet pe gânduri negre, idei se cern prin riduri,
cu firul de la pantofi, pe rând o să mi le gudur...
sunt tot pantofii veseliei, ce găzduiau albeţe gânduri,
de ce să le-nec cu lacrimi, când pot ca să le spanzur?

leneșe de toamnă,

leneșe de toamnă, 

E.M.

Fuge timpul, ieri ianuarie era parcă,
Stai pe loc degeaba, când gândul îţi tot pleacă.
Şi era frig... şi nu doar afară...
Trecea vântul prin geam, miros de vară.

Zile şi săptămâni, s-au deghizat în luni,
Sunt nouă la număr, de ce tot vrei să zbori?
Pleoapa pică greu, cu somn certat de moarte,
După ce le ajungi aproape, le trimiţi departe.

Draci ţinuţi în lesă, de activităţi tomnatice,
Ţii capu` ocupat, că ştii cu cine ai d-a face.
Că singur era odată bine, acum ai rid crescut,
Cu cât trece timpul, cu atât o vrei mai mult.

Şi şapte se facu, iei viaţă în amurg,
Miros de scorţişoară, de vin şi de tutun…
De după colţ te simt, m-ademeni să-nchid ochii,
Să ne-nvelească frunzele, să ne privească plopii.

Cred că-i dimineată deja, trei ceasuri acum,
Ţigara e moartă-n scrumieră, s-a înnecat în scrum.
Mi-ai pus fericire pe frunte, la nas cana de cafea,
Ai turnat şi saruturi dulci, ca să ştiu c-a ajuns dimineaţa.

și-n viitor, deșertu-i rece.

și-n viitor, desertu-i rece.

Trecută de trecut, cu inima în părți,
Te zbați printre idei, te pierzi printre poteci...
Tot crezi că viața-i multă și că secunda-i lungă,
Când tu defapt te minți, ca noaptea să se ducă...

A fost urât atunci, acum crezi că nu-ți pasă,
Zici c-ai fost prea mică... sau că ai fost proastă.
Trecut-au luni destule, că din ianuarie numeri,
Tu tot același gând, același zâmbet putred...

Și ai găsit norocul, la fel și el pe tine,
Cu timpul nu te joci, când tre` să vină, vine!
Mulți iau trenul din mers, atât sunt de calici,
La tine a oprit... ti-e teama ca să urci...

Gândește-ncet, dar bine... nu sta pe ganduri mult,
Traiește în prezent, trecutul e trecut.
Nu-ți mai gasi motive, pe care nu le-nghiți nici tu,
Că mai tarziu e trist, și d-aia apare ridu'...

Se-ntamplă ca în viață, mulți sa nu-și dea seama,
Cât de importantă-i clipa...fug și fug degeaba.
Aștia sunt cei plângânzi, fugind spre bătrânețe,
Că la prezent mâncau trecut... și-n viitor, desertu-i rece.

erai să scapi,

erai să scapi,

După lungi și scurte replici cu locații,
Am reușit să dăm de noi printre toți alții.
Aceeași față de copil, cu zâmbet larg pe ochi,
Eu alandala printre pietre, umblam ca fără scop.

Trecură iar secunde multe, treceau cu orele,
Ți-am indulcit cu mici gogoși, aproape toate vorbele.
Un vânt timid, te face mică, așa cum ești la rădăcini,
Era să scapi în adiere, de nu te luam de mâini.

Trecu o zi, e doișpe ceasul iară,
Era să scapi din nou și somnul să dispară.
Nu am putut să mă mai abțin, parfumu-ți mă cerea,
Ți-am mângâiat ochii obosiți, ți-am sărutat fața.

resuscitați.

resuscitați.

Zâmbet cald, privire-n dubii,
Umeri golași, pașii pe gânduri...
Secunde lungi, ca de-nceput,
Au trecut ore, a părut scurt...

Țigări curgânde, vorbe la fel,
Nevoi uitate, inimi ce gem..
Apropieri tenace, relax în iris,
S-a trecut ora, cerul s-a-nchis.

Drumuri solitare, lumini ce pâlpâie galbui,
S-apropie de doișpe, se vede-n ochii tãi...
Atingeri plănuite atent, ies prost ca de copii,
Ne-am simțit juma' de buze... timide... fluturii...

Doar dus

Doar dus

Da-mi un bilet doar dus, catre trecut,
Am ratat multe ocazii, pentru c-am fost mut.
Sa-mi pot da cate o palma, la fiecare cuvant,
Pe care nu l-am spus, sau l-am inghitit.

Rezultat al vietii, definit de alegeri proaste,
Care atunci pareau perfecte... pe la coate roase.
Vechi hoinar agil, ferice timpuriu,
O mie de masti, ca sa par mai viu.

Curg multe vieti prin vene, in ochi se vad tot timpul,
E fata tabacita, arsa pan’ la filtru...
Pielea ca de sarpe, parca tot mai fina,
Naparlita strat cu strat, decizie si vina.

Gandim in trecut sau viitor, prezentul e absent,
Iar secundele sunt triste, ca mor incet, incet...
Toti cred ca stiu cat inseamna o eternitate,
Insa de prea multe ori, o clipa o strabate.

Asa ca da-mi biletul, sunt grabit de soarta,
O sansa daca am, vreau s-o am pe toata.
Cuvantul n-o sa moara, nici chiar inghitit,
Fiecare clipa, sa se opreasca-n timp.

Buze moi

Buze moi


Buze noi, senzatie deja-vu,
Eram demult stiuti... sau poate ca nu.
Pozitie ciudata, ca nu prea-ti vedeam ochii,
Apa curgea lung, erau vase... si popii.

Trecura zile, luni... gandul tot fugea,
Ne vedeam rar de trist, si-n ochi tot s-aprindea.
Timpul era siret, cum ne fusese viata in sine,
Ne aducea aproape, cat sa nu fie bine...

Stiam ca o sa vina, poate chiar sa fuga,
Momentul ala vechi, facut nou pana la urma.
A fost de vis sarutul, fluturii zglobii,
Ce a urmat apoi... stiu zorile de zi.

Trecutul e trecut, cat timp secunda bate,
Si de ce s-alegi departe, daca tot suntem aproape?
Alege prezentul, iesi din deja-vu,
Ca doar la mine-n brate, stii ca poti sa fii tu!

Ultima .

Ultima .

Trecut-au multe zile, de cand nu te-am atins,
Din nou la timpuri pale, refugiu` sta in scris.
Ca gura e degeaba, cand inima respira greu,
Cu tot am fost al nostru, acum sunt doar al meu.

In jur e gol, multi ochi ce ma privesc,
Albul e prea alb, iar cearcanele cresc.
Cand toate tac si linistea nu-i liniste,
Controlul e pierdut, o mie-s intrebarile.

As vrea sa vin ca sa te vad, sigur insa nu-s,
Daca dupa usa ta, mai e acelasi vis.
Amintirile lovesc, mult si pe secunda,
Cu cat tac mai mult, cu atat ma si afunda.

Pe ochi frumosi am scris, candva nu mai demult,
Povesti nemuritoare, clipe de-mplinit.
Ca in zece-aproape, ne-am tot promis vioi,
Frig tare e acum, cand am uitat sa mai fim noi?

Zambetul tau, cald imi alinta demonii,
Eram fericit, fara ca tu sa stii...
Si-n loc de perfectiune, iti indrageam defectul,
E totu-n minte-acum, pe moarte-i sentimentul.

Speranta moare ultima, clisee adunate,
Dar moare in final, infipta-n realiate.
Am obosit sa scriu povesti, d-asta acum e ultima,
Inchid inapoi inima, cum a fost si inaintea ta.

Tot mai sigur

Tot mai sigur

Nici nu ai idee cât de frumoasă eşti,
Cum mereu când mi-eşti departe, închid ochii să-mi zambeşti...
Nu ştiu să fac complimente şi am cam uitat cum să mă exteriorizez,
Dar ai idee cât de mult m-ajută îmbrăţişarea ta să mă calmez ?

Ştiu că degeaba e înăuntru sau în ochi dacă nu vine şi pe gură,
La fel cum şi tu ai ştiut să gaseşti iubirea ascunsă printr-atât de multă ură...
Viaţa mă face să uit să-ti spun în fiecare zi cât de drăguţă eşti,
Totuşi, ai idee cât din inimă m-ai convins să te las să primeşti ?

Toate defectele tale mă fac sa te-ndrăgesc mai mult,
Asta-mi limpezeşte multe-n cap ş-aproape mi-e d-ajuns...
Nu am căutat niciodată femeia perfectă, ştiu că nu există,
Eşti echilibrul meu ciudat... liniştea demult fugită .


Când mă uit în jur... şi văd feţe, mii,
Doar cu tine tot mai sigur sunt, că vreau amintiri...

caldura de mai .

caldura de mai .

Asa a fost viata si prea curand nu cred ca se va schimba,
C-o mana bland intinsa-mi da… la spate 5 ascunse sa-mi ia.
Si din nou in cerc, in acelasi loc ajuns,
Cu gol ce spera dar va ramane vesnic neumplut.

De ce sa-ntalnesti oarecum un bine ce-ti face rau,
Apoi esti obligat sa renunti la tot ce indica pulsul tau?
Cat sa repeti inceputuri si ce scop sa aiba toate,
Cand e frumos putin si prea mult cu ganduri risipite… sparte ?

Cu parfum ce parea sa deschida pori si sa astupe gauri,
Simturi cu tente inalte… poteci printre ecouri.
Marimi ce se potriveau si discutii nu pe gura,
Asentiment placut... in nopti de plina luna.

Stiu ca o sa fiu acolo undeva pierdut prin inima ta,
Loc ce o sa se arate numai cand il vei des cauta,
In clipe de slbiciune si dor voit indus,
Clipe ce au gustat caldura de mai si viitor nepatruns.

Acelasi nor pufos unde iti era asa de bine,
Teama-ti cel facea sa para fragil ca toate erau fine.
Acolo unde nu aveai nevoie de aripi sa zbori,
Nici de patura cand copu-ti era sloi.

Si da… nor cu multe goluri ce tinde a se reface,
Tornade cum spuneai… dar niciuna praf nu il poate face.
Desi aparte fata de restu, grav in ochi multi ca-s slabi,
E mult prea puternic ca tre` sa-i mentina pe cei d-aproape tari.
Si deocamdata nu pleaca nicaieri, mai sta putin in aer,
Dar timpu-i relativ… si maine poate fi ieri.

intuitie

intuitie

si uneori e mai bine daca nu pui suflet,

ca tot ce te putea lovi o sa te caute putred.

alegi sa simti fiori ca te ajuta sa fi om,

stiind ca totodata, alegi multe ce-nviitor dor.

si lumea d-aia se uita palid si nu prea te crede,

cand spui ca ai trecut prin multe si ochiul tot mai bine vede.

ca daca ceva incepe sa prinda sens si continuu se conserva,

e intuitia ce se hraneste si-ntareste din fiecare stinsa lacrima.

chestia aia ca gandul ce de nicaieri te fulgera deodata,

tremurul prin vene cand stii ca nu te-a mintit niciodata,

ideea ca mai bine ti-ar fi daca nu ai baga-o-n seama,

teama ca daca o-nseli acum n-o sa mai vina inc-odata...

si pana sa realizezi ca fidel a fost ascultata,

te trezesti in fapt fix cu ideea sugerata.

din nou esti trist dar fericit in acelasi timp,

ca ai fost deodata si inselat si neinselat fictiv.

poti sa-i spui cum vrei sau sa te minti,

sa alegi s-o crezi cand vine... sau s-o eviti.

sa alegi sa vrei sa simti din nou si s-o pui in umbra,

si la final sa-i cauti prezenta ca pentru fericire ai ales-o nula.

dor d-o zi

dor d-o zi

arici cu colturi de trecut ascutite,

ne-am intamplat cand toate-mi pareau statute...

o zi departe si te vad oriunde-ntorc privirea,

iar cand inchid ochii, imi invadezi gandirea.

dor de parfum de-mbratisari mute,

cu pulsuri salbatice iute imblanzite.

dor de soapte pe jumatate spuse,

priviri sacadate, preludiu pentru vise.

de gesturile-ti copilaresti ce-mi increteau surasul,

ochii ce-mi zambeau cand cautai raspunsul.

si cum zorile de zi le alungam pe rand,

ceva pe nume vineri, doi aveam in gand.

detalii ce fac simtul sa vibreze,

cand doar doi stiu sa le decodeze,

ciudati in ochii multora, deseori aroganti,

de ce ne-ar pasa, daca-n cap ei sunt saraci ?

hai ca alerg timpul, prea cam sta pe loc,

s-a lenevit deodata dar ii am ac de cojoc.

o sa fim din nou si atunci sa vezi fiori,

ce am scris mai sus, aprins de zece ori.

atemporal .

atemporal .

Am un singur Dumnezeu si credinta proprie,

Depasesc clisee dobandite si traditii popice.

Totodata imi place sa citesc si sa naufragiez des in istorie,

De preferat la greci… si-n mituri filosofice.

Impins de miros de soare si iz de cafea,

Imi cade-n mana o teorie scrisa de cand lumea.

Cum ca omul la inceput era defapt doi,

Cu doua fete, el si ea, patru picioare, patru maini .

In forma asta puteau infaptui orice ii ducea gandul,

Puteau zbura, sfia moartea si modela Pamantul.

Zeus simtind primejdie, l-a taiat in doua cat inca putea,

Blestemand pe fiecare, in colt de lume, sa-si caute jumatatea  

D-asta nu e loc de compromisuri si nici de graba,

Cand o sa dai de jumatate, nu vei avea nevoie de dovada.

Se simte in aer, se vede in ochi si adesea in mic detaliu,

Cum doi devin din nou unul si pot infaptui cu gandul.

Azi e ieri si maine-i azi… ca inca-s proptit in ample cugetari,

D-aia stiu ce vrei cand tu nu stii cum sa ceri.

Stam o ora si simtim ca a trecut saptamana,

Modelam timpul dupa cum ne vrea inima.

Nu exista “consumam prea prea repede frumosul”,

Cata vreme e infinit iar timpul e sclavul nostru.

O facem intens ca asta ne felul si asta e momentul,

O sa traim in viata asta cat n-am trait in restul.

cafea cu soare

cafea cu soare

minute facute ore si zori de rasarit,

discutii prelungite si frica de-nceput.

priviri pline de sens in lumina multa,

ochi in ochi de seara, coincidenta vruta.

si ce daca nu dorm, ce daca n-am dormit,

noaptea e prea scurta iar eu nu sunt timid.

asta e prim-aproape… prima ca si context,

nu o sa fie goala, o umplu eu de sens…

cu iris stang fac poze, retina focalizeaza bine,

memorie e destula… deci psihopat de tine.

ai zis ca le-arhivezi si ca o sa  tii tu cheia,

din nou am amutit… ca mi-ai furat idea.

una peste alta, timpul e atlet,

acum era parca seara…  s-acum alarma-i sef..

viata nu ne mai lasa, prin pat sa ne pitim,

haine obosite, cer iar sa le iubim.

inceput de intuneric, pe banca ne-a gasit,

acum cand soare vine, pe banca iar vorbim.

priveste dulce-n sus, cum soare pica-n cana,

zambeste putin lui… si mie ca mi-esti draga !