Timpuriu

Timpuriu

O ultima dorinta,

Ca poate maine nu-i,

Sa mai dea o data-n mine,

Ochii ei caprui.

Sau verzi, ca cine stie,

Memoria e pustie,

Sau albastri, nu-mi aduc bine aminte,

Cand ii priveam, nu aveam culori in minte.

O ultima dorinta, poate timpurie,

Poate maine chiar o sa fie,

As vea sa o vad doar,

De departe... de pe alt trotuar.

Sa o vad fericita, zambind,

Sa stiu ca i s-a scurs al meu venin,

Vocea din nou ca ii e calda,

Dulce si suava, cum era odata...

Ca a uitat lacrimile curse,

Gustul promisiunilor spuse,

Ca a uitat de mine demult,

Ca nu a uitat cat de dulce sarut.

O greseala ce inca nu o stiu,

A dus-o departe, a adus pustiu,

Un suflet usor ca un fulg jivin,

Ce sta gol si nu mai vrea veodata plin.

Si timpuriu sunt ca-ntotdeauna,

Simt cum viata mai mult ia in loc sa dea,

Poate mi-as chema de-as sti,

Sfarsitul zorilor de zi.

Trist in sinea-mi,

Inca nu-mi vad rostul suflarii,

De ce am dat fericirea uitarii,

De ce doar eu pot sa vad cand plang pestii ?

Ploaie de inceput

Ploaie de inceput 

Cam tarziu dar nu iti grabea acuza,

Fara sa-ti spun, uneori mi-ai fost muza,

Si cand toate imi afundau pornirea,

Tu  intindeai a ma scoate mana…

Acum iti spun ca… erai printre singura !

Si multi se tem de subconstient,

Ca nu il pot controla,

Dar cei ca noi sunt constienti,

Ca asta ne e cu adevarat arma.

Se tem ca se gandeasca,

Pur si simplu din senin,

La cum a fost ea sa-l cunoasca,

El poate sa fii gresit din plin.

Eu unul imi aduc aminte clar,

Cum fericita stateai… nu aveai habar,

Cum te lasai mangaiata de ploaie,

Iubeai picatura, zambeai in siroaie…

Primul semn vizibil pentru mine,

Ca am mai gasit pe cineva in multime,

Ca noi sunt putini si imprastiati,

De prostime rusinati.

In seara ce parea terminata,

Am scos o tigara, tu o apa plata,

Ai inceput afara, din colti sa scoti,

N-ai idee cat de simpatica sa fii poti.

Si incet incet cum vorbele-ti curgeau,

Incet incet ei se retrageau,

Dar in locul fetei frumoase si zambinde,

Acum era doar foc spre fete palide.

Jucaria ce trebuie sa fie a ta,

Fiecare are nevoia sa,

Dar la fel ca si mine, nu poti,

Nu renunti la ce ai in sange, din nou ii scoti.

Si da, poate ti-a trecut prin cap,

Ca o sa vina ca si un moment fixat,

Nici eu nu credeam ca de asta o sa scap,

Ca o sa vreau mai mult… dar nu am fost prezent la start.

Cand dau de asa ceva ma cuprinde o teama absurda,

Ca o sa fac ceva s-o alung si n-o s-o mai prind din urma,

Ca un sentiment prea puternic mereu greseste,

Ca nu vreau sa ajung sa fac nimic orbeste.

Nu imi place sa ma stie nimeni nici pe jumate,

Detest sa primesc laude sau sa aud aplauze,

Nu vreau si nu pot sa fiu controlat,

Asta poate e motivul absentei de la start.

Ce e mai placut insa, pentru mine cel putin,

Ca doar tu o sa intelegi cuvintele pentru cine vin,

Si poate nu e ceva ce a meritat asteptarea,

Dar am uitat… imbatranesc… ma lasa memoria.  

altfel pe gura...

altfel pe gura...

Da...aveai dreptate,

Chiar daca o spuneai siret,

Ca ma tineai pe loc,

Ca nu-s cat ma cred de destept...

Ca mai bine pleci

Si ma lasi sa imi iau zborul,

Ca nu suntem sortiti,

Ca nu o sa-ti simt dorul.

Printre putinele lucruri bune,

Ce fara a vrea mi le-ai facut,

Dar o data auzite,

M-au trezit... m-au durut...

Le stiam dar niciodata spuse,

Acum suna altfel pe gura...

Ca partial le am in oase,

Si astea toate spuse-n gluma...

Plecat-ai de nebuna,

Eu nevoit sa te las,

Ma vedeai ca o fapta buna,

Facuta unui las,

Ca o privighetoare, ramasa fara glas...

Am stat si ma tot constrangeau,

Ma puneau la colt si ma linsau,

Adevarurile rostite despre mine,

La fel cei cativa ani degeaba cu tine...

Acum singur, doar eu cu eu-l meu nebun,

Ce ma facea sa vreau mereu mai mult,

Cu greu imi recunosc conditia,

Si mai rau ma cuprinde ambitia.

Nu o sa mai las nimic, zic,

Nimic sa ma tina pe loc,

Nimic nu mai simt,

Nu mai am suflet, am doar scop.

Sa nu te doara vreodata daca ma vezi,

Sa nu te caiesti pentru ce ai zis...

Sa taci si sa asculti, de mine de auzi,

Nu e vina ta... nu stiai ca aia era poarta...

Probabil o sa ma opresc candva,

Cand una din "ea" va merita asta,

O sa le alunge pe toate din mine,

O sa umple golul deschis de tine.

Pana atunci nu stiu cat mai e,

Mi-e greu sufletul si multe planurile,

Dar probabil o sa mai tai din ele,

O data cu leacul inimii mele...

Imagine

Imagine 

Un decor parasit de lumina,

Sarac si plin de diavoli ce suspina,

Un vag ce e descris prea amplu,

In departare se zareste satul...

Cam toate sunt aici acum,

Trecutul ce a renascut din scrum,

Motive ce au crescut impliniri,

Dorinte ce au nascut dezamagiri...

Uite ca acum sa-l vad, eu reusesc,

In stanga sta pierdut, firesc,

Singurul ce mi-a desenat continuu,

A luat ce a vrut si a lasat veninul...

Mandru sta cu capul plecat,

Cand a venit n-a anuntat,

Singurul ce a reusit sa ma prosteasca,

Mereu eu il omor dar el prinde viata.

Si langa el la fel de linistit,

Sta orgoliul, frate mult iubit,

De-a pururea alb si nepatat,

Singurul noaptea... la capat de pat.

Fete misele ce ma tintesc,

Buze ce m-au iubit si poate inca ma iubesc,

Unii ce odata ii credeam frati,

Si ochi ce demult mi-erau uitati.

Sunt multe si imi obosesc ochii,

Prea multe ce nu le vream a reaminti,

Si eu abia puteam atunci, in frau ca sa le tin,

Acum ce o face trebuie sa fie divin.

O silueta frumoasa si plapanda,

Sta-n centru si le tot cuvanta,

Aura ce-i umple de frica,

Niciunul nu vorbeste, niciunul nu se misca.

Prea aproape,

de parca-mi stai pe nas,

Prea departe,

Nu te ajung cu al meu glas.

E vis caci altfel nu-i posibil,

Sa poti astampara un iad sensibil,

Sa stai in mijlocul lui nepasatoare,

Chiar de e vis... el tot ma doare.

Uimit incerc din nou,

Sa vad dincolo de tablou,

Sa-l fac sa-i aud vocea,

Cum fac sa te pot vedea.

In centru te gasesti,

Cum niciodata esti,

Si pe neastepte,

O rama ne desparte...