băi gogule,

băi gogule,

sunt oameni ce au bani cât să poata mereu zâmbi,

dar nu atât de mulți cât să le ia mințile.

a fost nevoie să aibă că nu duceau viața,

dar ei nu ințeleg ridurile, ce ne umplu fața.

nu îi invinuiesc, chiar îi ințeleg,

au inima bună și sufletul intreg.

li se pare din povești, ce aud de la noi,

ca sună SF câteodată, d-aia pun pe foi.

băi gogule, vorbesc de momente d-alea...

când te doare-n rid că nu-ți gasești chemarea,

momente negre ce au devenit rutină,

și bei cafeaua cu fratele ce-ți împarți din vină.

vină că nu ai avut ca alții, nici strop în miez de noapte,

puțină liniște în suflet, ochi să nu vadă la spate…

copil bătrân, de când călcai la gradiniță trepte,

și te uitai la alții peste gard, să vezi câteva zâmbete.

vină că esti singurul adult printre cei adulți,

vină că ce vezi acum, nu o să poți să uiți,

vină pentru toate... și o dai pe tine,

conștient că doar asa, o s-ajungi la mâine.

fiecare zi începe și se termină la fel,

adormi cu gandul plin, ca să ieși din el.

băi gogule, lasă că ne-am învățat,

știm că nu vine soare, pe la noi prin sat.

fericit .

fericit .

poate ca aș fi fericit, doar prin absență,

că mereu fac fapte bune, cu indiferență.

și poate că găsesc fericirea în cineva ascunsă,

ce se lasa prinsă, doar când e pătrunsă.

să mă plimb aiurea singur și din senin să zâmbesc,

că sunt fericit, prin al lor vesel copilăresc,

sau dacă merg și deodata mă ții strâns de mână,

o fericire scurtată, de o așteptare lungă.

sincer și aprope absolut, sigur fericit aș fi,

daca vreo ființă ar putea defini clar, ce înseamnă a iubi,

nu iubire de neam, frate, soră sau parinți,

ci iubire d-aia grea, ce evoluează-n nunți.

poate că fericit aș fi, sus singur în munți,

fară ură sau minciună, între cunoscuți.

unde e liniște de rai, printre zori de pace,

cu miros de alb, când piscul sun-a moarte.

și știu că sunt hapsân, chiar îmi e rușine,

ca îl mânii pe Dumnezeu, cu bună știre.

că eu nu... dar alții mult s-ar bucura,

de ar avea o viață, măcar ca a mea .

vorbesc de cei ce s-au născut vinovați,

plătesc datorii vechi, date din mame-n tați,

cei ce au boli, cei ce nu au unde dormi sau mânca,

fericit le-ntind viata... " Luați o gură din a mea ! " .

.

aluniță

aluniță

aiurea, mă dau că nu mai știu de unde,

cum am ajuns să vorbim sau de la cine.

știu exact ora, momentul și situația,

aș vrea să uit eu multe... dar nu mă lasă viața.

timidă stai, acolo sus spre buză,

arunci săgeți, că are cine să le prindă.

crezi că vezi bine, orgoliu și nevoie de laude,

dai cu teste-n mine dar nu vreau aplauze.

am cuvintele la mine că sunt de mult timp p-aici,

și creez decor perfect, indiferent de indici.

cu pensulă unica și culori fine, constant fac artă,

pun soare și verde, unde e nor și ceață.

știai doar dând cu ochiul peste mine,

nu sunt ca restu', am alte gânduri așteptânde.

alte maniere demult și de mulți uitate,

m-ajută să prind ce restu` vor s-agațe.

acum că ai spus și pe gură,

mai în serios, mai în glumă,

vrei să vezi cât pot să duc IQ-ul sus,

o fac detașat, nu am nimic din ce vrei de ascuns.

da, am o slabiciune pentru gropițe, alunițe,

atât pe față cât și pe spate ațintite,

îmi place frumosul ce zace în toate femeile,

mai ales pistruii... și roșcatele.

Să pot ...

Să pot ...

Aș vrea de la mine să pot da câteva zile,
Celor ce n-ați mai stat că ați avut puține.
Aș vrea să pot fura tot răul din lume,
Să pot să pun în rânduri, tot ce gându-mi spune.

Aș vrea să pot alina durerea de mamă,
Sau frica de trecut, celor ce îl blesteamă.
Când soarele rasare și începe o nouă zi,
Să pot sa fac motiv, pentru înc-o zi.

Aș vrea să pot să-mbrac, tot ce umblă gol,
Din trecut să-nvăț... să pot să fac în viitor.
Sa fiu permanent umăr pentru fiecare,
Cand îi e greu, să-i fiu instanta alinare.

Aș vrea să pot avea dreptul la doar o dorință,
Să pot să vindec lumea până trec în neființă.
Nu am nevoie de mai multe adunate,
Știu eu o rezolvare ce le satură pe toate.

Că de mic stau să mulțumesc priviri, să satur răni,
Nu prea pot să mai fiu eu, sunt prins între stări.
Aș vrea să pot dar nu sunt ale mele și m-au ajuns,
Demult lovit de ale voastre, pe dinauntru sunt mut.

Să nu mai fie atâta ură și durere împrejur,
Să nu mai fie bogat sau sărac pe Pământ,
Să pot să simt în plămâni, aer curat din nou,
Și seara să pot... să fiu din nou tot eu.