abstinenta .
de ceva zile ma abtin sa zic, sa scriu ceva,
prea mult urat si gol ar fi in vorba mea,
ca ma uit in jur si incet toate se sting,
dispar sau se duc unde nu pot s-ating.
de ce sa fugi cand habarnai unde ti-e locul,
sa te pierzi in cautari, tu nici macar nu stii ce cauti...
subconstient constient ca viata-ti e scurta,
o iei la galop cu destinatie necunoscuta.
si-ti schimbi dorinta la sfert de ceas,
asteptarile in functie de ce-a ramas in pas,
nemultumirile iti echilibreaza gandul,
ca nu stii ce-ti doresti si asta-ti seaca suflul.
de ce si la ce bun sa stau sa pun pe foaia goala,
vreun gand sau sfat si sa mi-l lasi sa moara ?
de ce sa scriu ce-n interior a fost pictat cu greu,
si sa-l reduci la un banal pastel de iarna timpuriu?
de o sa-ndrept creionul putin spre foaie,
o sa-si spuna oful cu vorbe arzatoare,
o sa pun iarasi pauze prin cititoare pulsuri,
lacrimi in colt de ochi si solitar d-apusuri.
nu pot sa ma mint cand totul se vede clar,
aproape toti sunteti pierduti si va mintiti in zadar.
asa ca o sa ma abtin in continuare,
o sa ma bucur prin cei ce traiesc adevarata fericire.
