Buze moi

Buze moi


Buze noi, senzatie deja-vu,
Eram demult stiuti... sau poate ca nu.
Pozitie ciudata, ca nu prea-ti vedeam ochii,
Apa curgea lung, erau vase... si popii.

Trecura zile, luni... gandul tot fugea,
Ne vedeam rar de trist, si-n ochi tot s-aprindea.
Timpul era siret, cum ne fusese viata in sine,
Ne aducea aproape, cat sa nu fie bine...

Stiam ca o sa vina, poate chiar sa fuga,
Momentul ala vechi, facut nou pana la urma.
A fost de vis sarutul, fluturii zglobii,
Ce a urmat apoi... stiu zorile de zi.

Trecutul e trecut, cat timp secunda bate,
Si de ce s-alegi departe, daca tot suntem aproape?
Alege prezentul, iesi din deja-vu,
Ca doar la mine-n brate, stii ca poti sa fii tu!

Ultima .

Ultima .

Trecut-au multe zile, de cand nu te-am atins,
Din nou la timpuri pale, refugiu` sta in scris.
Ca gura e degeaba, cand inima respira greu,
Cu tot am fost al nostru, acum sunt doar al meu.

In jur e gol, multi ochi ce ma privesc,
Albul e prea alb, iar cearcanele cresc.
Cand toate tac si linistea nu-i liniste,
Controlul e pierdut, o mie-s intrebarile.

As vrea sa vin ca sa te vad, sigur insa nu-s,
Daca dupa usa ta, mai e acelasi vis.
Amintirile lovesc, mult si pe secunda,
Cu cat tac mai mult, cu atat ma si afunda.

Pe ochi frumosi am scris, candva nu mai demult,
Povesti nemuritoare, clipe de-mplinit.
Ca in zece-aproape, ne-am tot promis vioi,
Frig tare e acum, cand am uitat sa mai fim noi?

Zambetul tau, cald imi alinta demonii,
Eram fericit, fara ca tu sa stii...
Si-n loc de perfectiune, iti indrageam defectul,
E totu-n minte-acum, pe moarte-i sentimentul.

Speranta moare ultima, clisee adunate,
Dar moare in final, infipta-n realiate.
Am obosit sa scriu povesti, d-asta acum e ultima,
Inchid inapoi inima, cum a fost si inaintea ta.

Tot mai sigur

Tot mai sigur

Nici nu ai idee cât de frumoasă eşti,
Cum mereu când mi-eşti departe, închid ochii să-mi zambeşti...
Nu ştiu să fac complimente şi am cam uitat cum să mă exteriorizez,
Dar ai idee cât de mult m-ajută îmbrăţişarea ta să mă calmez ?

Ştiu că degeaba e înăuntru sau în ochi dacă nu vine şi pe gură,
La fel cum şi tu ai ştiut să gaseşti iubirea ascunsă printr-atât de multă ură...
Viaţa mă face să uit să-ti spun în fiecare zi cât de drăguţă eşti,
Totuşi, ai idee cât din inimă m-ai convins să te las să primeşti ?

Toate defectele tale mă fac sa te-ndrăgesc mai mult,
Asta-mi limpezeşte multe-n cap ş-aproape mi-e d-ajuns...
Nu am căutat niciodată femeia perfectă, ştiu că nu există,
Eşti echilibrul meu ciudat... liniştea demult fugită .


Când mă uit în jur... şi văd feţe, mii,
Doar cu tine tot mai sigur sunt, că vreau amintiri...

caldura de mai .

caldura de mai .

Asa a fost viata si prea curand nu cred ca se va schimba,
C-o mana bland intinsa-mi da… la spate 5 ascunse sa-mi ia.
Si din nou in cerc, in acelasi loc ajuns,
Cu gol ce spera dar va ramane vesnic neumplut.

De ce sa-ntalnesti oarecum un bine ce-ti face rau,
Apoi esti obligat sa renunti la tot ce indica pulsul tau?
Cat sa repeti inceputuri si ce scop sa aiba toate,
Cand e frumos putin si prea mult cu ganduri risipite… sparte ?

Cu parfum ce parea sa deschida pori si sa astupe gauri,
Simturi cu tente inalte… poteci printre ecouri.
Marimi ce se potriveau si discutii nu pe gura,
Asentiment placut... in nopti de plina luna.

Stiu ca o sa fiu acolo undeva pierdut prin inima ta,
Loc ce o sa se arate numai cand il vei des cauta,
In clipe de slbiciune si dor voit indus,
Clipe ce au gustat caldura de mai si viitor nepatruns.

Acelasi nor pufos unde iti era asa de bine,
Teama-ti cel facea sa para fragil ca toate erau fine.
Acolo unde nu aveai nevoie de aripi sa zbori,
Nici de patura cand copu-ti era sloi.

Si da… nor cu multe goluri ce tinde a se reface,
Tornade cum spuneai… dar niciuna praf nu il poate face.
Desi aparte fata de restu, grav in ochi multi ca-s slabi,
E mult prea puternic ca tre` sa-i mentina pe cei d-aproape tari.
Si deocamdata nu pleaca nicaieri, mai sta putin in aer,
Dar timpu-i relativ… si maine poate fi ieri.