Ploaie de inceput
Cam tarziu dar nu iti grabea acuza,
Fara sa-ti spun, uneori mi-ai fost
muza,
Si cand toate imi afundau pornirea,
Tu intindeai a ma scoate mana…
Acum iti spun ca… erai printre singura
!
Si multi se tem de subconstient,
Ca nu il pot controla,
Dar cei ca noi sunt constienti,
Ca asta ne e cu adevarat arma.
Se tem ca se gandeasca,
Pur si simplu din senin,
La cum a fost ea sa-l cunoasca,
El poate sa fii gresit din plin.
Eu unul imi aduc aminte clar,
Cum fericita stateai… nu aveai habar,
Cum te lasai mangaiata de ploaie,
Iubeai picatura, zambeai in siroaie…
Primul semn vizibil pentru mine,
Ca am mai gasit pe cineva in multime,
Ca noi sunt putini si imprastiati,
De prostime rusinati.
In seara ce parea terminata,
Am scos o tigara, tu o apa plata,
Ai inceput afara, din colti sa scoti,
N-ai idee cat de simpatica sa fii
poti.
Si incet incet cum vorbele-ti curgeau,
Incet incet ei se retrageau,
Dar in locul fetei frumoase si
zambinde,
Acum era doar foc spre fete palide.
Jucaria ce trebuie sa fie a ta,
Fiecare are nevoia sa,
Dar la fel ca si mine, nu poti,
Nu renunti la ce ai in sange, din nou
ii scoti.
Si da, poate ti-a trecut prin cap,
Ca o sa vina ca si un moment fixat,
Nici eu nu credeam ca de asta o sa
scap,
Ca o sa vreau mai mult… dar nu am fost
prezent la start.
Cand dau de asa ceva ma cuprinde o
teama absurda,
Ca o sa fac ceva s-o alung si n-o s-o
mai prind din urma,
Ca un sentiment prea puternic mereu
greseste,
Ca nu vreau sa ajung sa fac nimic
orbeste.
Nu imi place sa ma stie nimeni nici pe
jumate,
Detest sa primesc laude sau sa aud
aplauze,
Nu vreau si nu pot sa fiu controlat,
Asta poate e motivul absentei de la
start.
Ce e mai placut insa, pentru mine cel
putin,
Ca doar tu o sa intelegi cuvintele
pentru cine vin,
Si poate nu e ceva ce a meritat
asteptarea,
Dar am uitat… imbatranesc… ma lasa memoria.
