Valentini si Valentine

Valentini si Valentine

                                                                                            13 feb 2013

Valentini si Valentine,
Inimioare si cadouri fine,
De ce aveti nevoie de o zi anume,
Daca va iubiti in spume ?

Ceva sincer vine de la sine,
Intr-o zi ce e pustie,
Fa-i cadou un ghiocel,
Si peste ani... tot se va gandi la el.

Ceva simplu si dragut,
Gestul conteaza cel mai mult,
Surpriza ca nu e o zi anume,
Asta arata ce-n inima se ascunde.

Mai nou iubirea are un pret,
Nu mai trebuie sa fii istet,
Ca sa iubesti cum spun unii,
Tre` sa fii in randul lumii.

Cand vine data-n calendar,

Sa ai plinul facut la card,
Un cadou cat mai rosu cu putinta,
Si tot nu se simte cea mai iubita fiinta.

Trebuie subtil sa intrebi,

Ce cadouri fac ai tai prieteni,
Ca nu cumva din greseala, al tau,
Sa nu fie peste al tuturor.

Si multi nu stiu de unde a plecat,

Ziua asta ce-a-nsemnat,
Cati dintre voi stiu oare,
Cine a fost Valentin, de ce e sarbatoare?

Un parinte catolic ce casatorea iubiti,
Mai departe cautati si cititi,
Voi cei cuprinsi deodata de dragoste,
In fiecare an, februarie, pe 14.

Valentini si Valentine,
Tineti cont dar tineti bine,
Valentini si Valentine,
O sa va numiti doar maine !

Un gand si-atat ...

Un gand si-atat ...

A fost ca mi-ai zambit,
A fost ca ai fugit,
A fost un impuls adanc,
A fost un gand si-atat...

Din greseala mai tarziu,
Ne-am intalnit surprinsi,
Vedeam in al tau zambet aproape viu,
Doua ganduri prea adanci.

Incepusem a ne place,
Cu toate ca nu ne vorbeam,
Ea vorbste, el tot tace,
Noi ii priveam, ne zambeam.

Lupte multe, ascutite,
Peste masa au tot fost,
Un gand comun nu ne asmute,
Mai bine nu, nu are rost.

Viitorul ne oprea,
Se derula in iris,
Cu toate ca ne durea,
Era adevarat si trist.

Asta suntem si poate e bine,
Gandim mult pana facem sa fie,
Asteptam ca sa fim siguri,
Avem tot dar suntem singuri.

A fost frumos dar apoi trist,
Privirea nu ne-am mai atins,
Nimic impreuna nu ne-a mai gasit,
Nici macar o poza, nici macar un vis.

A fost un gand si-atat...

Timpuriu

Timpuriu

O ultima dorinta,

Ca poate maine nu-i,

Sa mai dea o data-n mine,

Ochii ei caprui.

Sau verzi, ca cine stie,

Memoria e pustie,

Sau albastri, nu-mi aduc bine aminte,

Cand ii priveam, nu aveam culori in minte.

O ultima dorinta, poate timpurie,

Poate maine chiar o sa fie,

As vea sa o vad doar,

De departe... de pe alt trotuar.

Sa o vad fericita, zambind,

Sa stiu ca i s-a scurs al meu venin,

Vocea din nou ca ii e calda,

Dulce si suava, cum era odata...

Ca a uitat lacrimile curse,

Gustul promisiunilor spuse,

Ca a uitat de mine demult,

Ca nu a uitat cat de dulce sarut.

O greseala ce inca nu o stiu,

A dus-o departe, a adus pustiu,

Un suflet usor ca un fulg jivin,

Ce sta gol si nu mai vrea veodata plin.

Si timpuriu sunt ca-ntotdeauna,

Simt cum viata mai mult ia in loc sa dea,

Poate mi-as chema de-as sti,

Sfarsitul zorilor de zi.

Trist in sinea-mi,

Inca nu-mi vad rostul suflarii,

De ce am dat fericirea uitarii,

De ce doar eu pot sa vad cand plang pestii ?

Ploaie de inceput

Ploaie de inceput 

Cam tarziu dar nu iti grabea acuza,

Fara sa-ti spun, uneori mi-ai fost muza,

Si cand toate imi afundau pornirea,

Tu  intindeai a ma scoate mana…

Acum iti spun ca… erai printre singura !

Si multi se tem de subconstient,

Ca nu il pot controla,

Dar cei ca noi sunt constienti,

Ca asta ne e cu adevarat arma.

Se tem ca se gandeasca,

Pur si simplu din senin,

La cum a fost ea sa-l cunoasca,

El poate sa fii gresit din plin.

Eu unul imi aduc aminte clar,

Cum fericita stateai… nu aveai habar,

Cum te lasai mangaiata de ploaie,

Iubeai picatura, zambeai in siroaie…

Primul semn vizibil pentru mine,

Ca am mai gasit pe cineva in multime,

Ca noi sunt putini si imprastiati,

De prostime rusinati.

In seara ce parea terminata,

Am scos o tigara, tu o apa plata,

Ai inceput afara, din colti sa scoti,

N-ai idee cat de simpatica sa fii poti.

Si incet incet cum vorbele-ti curgeau,

Incet incet ei se retrageau,

Dar in locul fetei frumoase si zambinde,

Acum era doar foc spre fete palide.

Jucaria ce trebuie sa fie a ta,

Fiecare are nevoia sa,

Dar la fel ca si mine, nu poti,

Nu renunti la ce ai in sange, din nou ii scoti.

Si da, poate ti-a trecut prin cap,

Ca o sa vina ca si un moment fixat,

Nici eu nu credeam ca de asta o sa scap,

Ca o sa vreau mai mult… dar nu am fost prezent la start.

Cand dau de asa ceva ma cuprinde o teama absurda,

Ca o sa fac ceva s-o alung si n-o s-o mai prind din urma,

Ca un sentiment prea puternic mereu greseste,

Ca nu vreau sa ajung sa fac nimic orbeste.

Nu imi place sa ma stie nimeni nici pe jumate,

Detest sa primesc laude sau sa aud aplauze,

Nu vreau si nu pot sa fiu controlat,

Asta poate e motivul absentei de la start.

Ce e mai placut insa, pentru mine cel putin,

Ca doar tu o sa intelegi cuvintele pentru cine vin,

Si poate nu e ceva ce a meritat asteptarea,

Dar am uitat… imbatranesc… ma lasa memoria.