Să pot ...

Să pot ...

Aș vrea de la mine să pot da câteva zile,
Celor ce n-ați mai stat că ați avut puține.
Aș vrea să pot fura tot răul din lume,
Să pot să pun în rânduri, tot ce gându-mi spune.

Aș vrea să pot alina durerea de mamă,
Sau frica de trecut, celor ce îl blesteamă.
Când soarele rasare și începe o nouă zi,
Să pot sa fac motiv, pentru înc-o zi.

Aș vrea să pot să-mbrac, tot ce umblă gol,
Din trecut să-nvăț... să pot să fac în viitor.
Sa fiu permanent umăr pentru fiecare,
Cand îi e greu, să-i fiu instanta alinare.

Aș vrea să pot avea dreptul la doar o dorință,
Să pot să vindec lumea până trec în neființă.
Nu am nevoie de mai multe adunate,
Știu eu o rezolvare ce le satură pe toate.

Că de mic stau să mulțumesc priviri, să satur răni,
Nu prea pot să mai fiu eu, sunt prins între stări.
Aș vrea să pot dar nu sunt ale mele și m-au ajuns,
Demult lovit de ale voastre, pe dinauntru sunt mut.

Să nu mai fie atâta ură și durere împrejur,
Să nu mai fie bogat sau sărac pe Pământ,
Să pot să simt în plămâni, aer curat din nou,
Și seara să pot... să fiu din nou tot eu.

îl simt, e aproape !

îl simt, e aproape !

refuz de bunătate... și lipsă în priviri,

sunteți fără suflet... și negri în trăiri.

singuri voi alegeti, vă schimbați contractul,

ați plecat din Dumnezeu, acum semnați cu dracu.

unde e rostul și ce crezi că ai de caștigat,

când în față esti om bun și în spate l-ai furat?

unde e rostul când mereu găsești pe altu` să dai vina,

când unul se chinuie iar tu îi furi odihna ?

și urât vă aprindeți din orice, înjurați de Dumnezei,

la fel și Cel de sus se-ntreabă, unde sunt copiii săi.

cum de s-a ajuns la așa nivel de prostie și răceală,

că unii ar da-o și pe mă-sa când vine vorba de șpagă.

peste tot în jur vezi obraji tari și buze murmurânde,

aceleași guri create la-nceput, pentru rugăciune.

mâini ce vor să te tragă dar nu să te ajute,

ochi ce văd clar ... dar nu vor să se uite.

se dau mulți bani pe războaie și diferite arme,

cu aceeași bani puteați să îi scoateți pe toți din foame.

minți sclipitoare cu probleme mari la stomac,

te-ar ajuta... dar tre' să bage-n sac.

oriunde casc privirea, doar răutate deghizată,

iar banii transformă orice bun, intr-o frumoasă piatră.

nu mai sunt speranțe, doar putred în aer de noapte,

tre' să vină Fiul pe nori... îl simt, e aproape !

umbra, aproape de plecat

umbra, aproape de plecat

pe-atâtea umbre am călcat, și străzi bătătorite,

o dat` am fost călcat p-a mea, a fost scurt și bine.

de-atunci nu mă mai inteleg cu ea, nu îmi mai vorbește,

obișnuiam să îi spun tot, acum e neagră... mă urăște.

a simțit piciorul fin... și suflet ca pereche,

a plans și s-a rugat ... am mers tot înainte.

orgoliu, nepăsare... supărat p-atomi,

o clipă n-am rămas... n-am vrut ca să fiu om.

nu mai permit la inimă, să ajungă nimic,

nu vreau să mai fiu cald, să râd... sau ceva să simt.

așa e când ești bun și dai necondiționat,

ajungi să fi bârfit și de atrii mușcat.

ea nu se mai arată, căci umblu doar în noapte,

să mă îmbrac cu cer, să devin stele sparte.

e mersul meu de când mă știu, d-asta nu-nțeleg,

cu ce e diferit acum, față de celelalte dăți ?! ...

și d-o strig pe nume, sărac ea se arată,

dar nu mai e lipită... și e tot mai neagră.

s-a detașat de mine, până și umbra-mi pleacă,

singur eu cu cerul... și luna ce mă-mpacă.

de vreau să stea cu mine, să o văd, s-o simt,

mă pune ce-i mai greu, mă pune să-i promit.

promit că o să-ncerc, cu inimă deschisă,

să stau puțin pe loc... să văd dacă merită.

nopți pierdute .

nopți pierdute .

și-n zori de noapte solitar, leneș mă aprind,

același gol pe dinăuntru, ș-un decor pătat de timp.

un gol ce mandru a stat si stă la coadă,

să manance tot... să moară...

la fel e și aici prin pat, gonit mai mereu sunt,

salteaua s-a plictisit de mine, perna mă-ndeamnă să fug.

și zău că n-aș mai sta, aș lua-o la galop,

dar nu am unde să mă duc, n-am nici de unde să mă-ntorc....

și nu-nțeleg de ce, că rar eu dorm pe perne,

poate le e dor de ea, de parfum și piele.

de sunete de buze, vocale spuse-n șoaptă,

de păr fin, lung și drept, de numele ei de fată.

un nume schimbător păstrând aceeași față,

detalii d-amănunt, cu rădăcini de viață.

incerc și chiar închid, ochi de cicatrici,

dar am vazut prea multe, să pot s-adorm voit.

degeaba tot forțez, știu ca nu merge-așa,

pot că să dorm puțin, doar în brațe la ea.

să-mi amuțesc trecutul tot, în poala ei curată,

și dulce ea să culce, privirea-nveninată.

dar timpul e hapsân, nu uită niciodată,

că l-am prostit să văd, cât în trei vieți o dată.

și-și ia ce am furat, când mi-e lumea mai dragă,

cum reușesc ceva, el vine de dezleagă...