Doar dus

Doar dus

Da-mi un bilet doar dus, catre trecut,
Am ratat multe ocazii, pentru c-am fost mut.
Sa-mi pot da cate o palma, la fiecare cuvant,
Pe care nu l-am spus, sau l-am inghitit.

Rezultat al vietii, definit de alegeri proaste,
Care atunci pareau perfecte... pe la coate roase.
Vechi hoinar agil, ferice timpuriu,
O mie de masti, ca sa par mai viu.

Curg multe vieti prin vene, in ochi se vad tot timpul,
E fata tabacita, arsa pan’ la filtru...
Pielea ca de sarpe, parca tot mai fina,
Naparlita strat cu strat, decizie si vina.

Gandim in trecut sau viitor, prezentul e absent,
Iar secundele sunt triste, ca mor incet, incet...
Toti cred ca stiu cat inseamna o eternitate,
Insa de prea multe ori, o clipa o strabate.

Asa ca da-mi biletul, sunt grabit de soarta,
O sansa daca am, vreau s-o am pe toata.
Cuvantul n-o sa moara, nici chiar inghitit,
Fiecare clipa, sa se opreasca-n timp.

Buze moi

Buze moi


Buze noi, senzatie deja-vu,
Eram demult stiuti... sau poate ca nu.
Pozitie ciudata, ca nu prea-ti vedeam ochii,
Apa curgea lung, erau vase... si popii.

Trecura zile, luni... gandul tot fugea,
Ne vedeam rar de trist, si-n ochi tot s-aprindea.
Timpul era siret, cum ne fusese viata in sine,
Ne aducea aproape, cat sa nu fie bine...

Stiam ca o sa vina, poate chiar sa fuga,
Momentul ala vechi, facut nou pana la urma.
A fost de vis sarutul, fluturii zglobii,
Ce a urmat apoi... stiu zorile de zi.

Trecutul e trecut, cat timp secunda bate,
Si de ce s-alegi departe, daca tot suntem aproape?
Alege prezentul, iesi din deja-vu,
Ca doar la mine-n brate, stii ca poti sa fii tu!

Ultima .

Ultima .

Trecut-au multe zile, de cand nu te-am atins,
Din nou la timpuri pale, refugiu` sta in scris.
Ca gura e degeaba, cand inima respira greu,
Cu tot am fost al nostru, acum sunt doar al meu.

In jur e gol, multi ochi ce ma privesc,
Albul e prea alb, iar cearcanele cresc.
Cand toate tac si linistea nu-i liniste,
Controlul e pierdut, o mie-s intrebarile.

As vrea sa vin ca sa te vad, sigur insa nu-s,
Daca dupa usa ta, mai e acelasi vis.
Amintirile lovesc, mult si pe secunda,
Cu cat tac mai mult, cu atat ma si afunda.

Pe ochi frumosi am scris, candva nu mai demult,
Povesti nemuritoare, clipe de-mplinit.
Ca in zece-aproape, ne-am tot promis vioi,
Frig tare e acum, cand am uitat sa mai fim noi?

Zambetul tau, cald imi alinta demonii,
Eram fericit, fara ca tu sa stii...
Si-n loc de perfectiune, iti indrageam defectul,
E totu-n minte-acum, pe moarte-i sentimentul.

Speranta moare ultima, clisee adunate,
Dar moare in final, infipta-n realiate.
Am obosit sa scriu povesti, d-asta acum e ultima,
Inchid inapoi inima, cum a fost si inaintea ta.

Tot mai sigur

Tot mai sigur

Nici nu ai idee cât de frumoasă eşti,
Cum mereu când mi-eşti departe, închid ochii să-mi zambeşti...
Nu ştiu să fac complimente şi am cam uitat cum să mă exteriorizez,
Dar ai idee cât de mult m-ajută îmbrăţişarea ta să mă calmez ?

Ştiu că degeaba e înăuntru sau în ochi dacă nu vine şi pe gură,
La fel cum şi tu ai ştiut să gaseşti iubirea ascunsă printr-atât de multă ură...
Viaţa mă face să uit să-ti spun în fiecare zi cât de drăguţă eşti,
Totuşi, ai idee cât din inimă m-ai convins să te las să primeşti ?

Toate defectele tale mă fac sa te-ndrăgesc mai mult,
Asta-mi limpezeşte multe-n cap ş-aproape mi-e d-ajuns...
Nu am căutat niciodată femeia perfectă, ştiu că nu există,
Eşti echilibrul meu ciudat... liniştea demult fugită .


Când mă uit în jur... şi văd feţe, mii,
Doar cu tine tot mai sigur sunt, că vreau amintiri...