 |
| Naluca vie |
Naluca vie
Cum vin din aval,
Calarind un cal,
Copitele-i calca lin,
Eu... suspin...
Multe fete necunoscute,
Palide,slute,
Ciudat ma privesc,
Ma chinui... nu pot sa le vorbesc.
Ma roade, am limba dar sunt mut,
Ma uit, nu am ce sa ascult.
Cu natura pot vorbi,
Sunt mut cu fiintele vii.
Frunzele-mi zambesc,
Pomii infloresc,
Iarba ma mangaie,
Florile ma razgaie.
Oamenii sunt rai,
Ma fac sa tac.
As vrea sa le pot vorbi,
Sa-i impac.
Cu gura inchisa, buzele cusute,
Imi mentin privire, imi intorc spatele,
Vreau sa-i ajut dar nu pot,
Trebuie sa plec, sunt deja pe pod !
