Echilibru
Se facea ca mergeam printre
verdeata,
Ca totul era in
miros de fericire si albeata,
Ca toti aveau cat sa
le ajunga,
Nu mai simtea nimeni
nevoia sa planga…
Ca femeile erau din
nou femei,
Cu vorba putina si
simtul recunostintei,
Hainele cu bun simt imbracate,
Ca in fiecare amiaza
dechideau cate o carte…
Se facea ca barbatii
erau din nou barbati,
Respectau femeile si
erau eleganti,
Le placea sa
munceasca cinstit,
Si ei isi gaseau mereu
timp pentru citit.
Ca animalele nu mai
erau vanate,
Toti le tratau cu
bunatate,
Cand se taia un
copac se plantau zece,
Culorile dansau in
milioane de nuante.
Si era un peisaj parca
divin,
Existau din toate
cate putin,
Se multumea oricine
cu cat primea,
Se bucura de viata din
plin caci o avea.
Pretuiau momentul
stiind ca asta conta,
Viitorul ce o sa
aduca nu ii interesa,
Erau mai calmi si
mult mai fericiti,
Nu existau certuri
sau oameni fara dinti.
Nu exista boala de a
cumpara orice,
Nu existau moda sau
industriile muzicale,
Singuri cantau si
aveau voci minunate,
Singuri isi faceau
haine si erau superbe prin simplitate.
Am vrut sa raman, ma
simteam perfect,
Eram mult mai calm, puteam radeam sincer…
Dar alarma si
fratele m-au trezit intr-un tarziu :
“ ‘neata ba ! La cat pleci la serviciu ?”
