Cât încă pana-i neagră
Din când în când îți cere vremea
Recurs la tot ce a fost și va urma,
Tot ce a fost bun sau rau și cauze,
Vremuri câand erai pe jos... că adunai laude.
De m-aș lăsa singur la cald
Ca să dospesc gânduri mărunte,
Poate-aș gasi în ultim ceas
Finalul multor drumuri scurte...
Că au fost timpuri sus în vârf
Zburam din floare-n floare,
Acum e totul mult și spân,
Un degrade făr` de culoare.
Și scurt mă-nalț în prea mulți ochi,
Vor să mă țină lângă ei,
C-am suflet ce adună stropi
Și iris făuritor de chei...
Nu pot sta mult pe loc
Să-i las să mă cunoască bine,
S-ar pierde-n prea mult foc
Și lacrimi zăcânde-n mine.
Așa că dau din aripi cât mai pot,
Cât încă pana bate vântul...
Și când mai strâng secunde-n plus
Rămân doar eu cu gândul...
