ultim ego
am fost iubit si nu o data,
am cautat mereu aceeasi fata,
printre vieti si lungi poteci,
am vrut sa vad pe unde ma astepti.
am fost cu multe, stiu si asta,
mereu cam scurt dar la fel e si viata,
una singura ma-nteapa-n piept,
c-a fost perfect dar a trebuit sa plec.
si asta sunt de cand ma stiu,
exceptie la orice regula de viu,
primesc multe fara sa le cer
dar orice vreau mi-e interzis din cer.
ma cam sufoca lumea din jur,
cu problemele lor existentiale aproape de nul,
centrele lor banale de discutie si maxim interes,
doar ii ingroapa mai mult in ceea ce nu stiu ca si-au ales....
pentru mine e totul simplu si vizibil,
frumosul lor e ceva scump, urat si penibil,
experienta ma face acum sa vad clar,
nu pot sa fiu dulce cand totul e amar.
d-asta ma plictisesc prea des,
ca prea devreme am trait intens,
cat pentru 3 vieti si am obosit,
acum vreau sa ma odihnesc un pic.
sa stau singur in natura,
sa tin un porumbel in mana,
sa ma pierd in tot ce nu-ti cuvanta,
decat daca esti sincer si cu inima buna.
