miercuri, 29 ianuarie 2014

lucruri frumoase

lucruri frumoase

am capul pierdut in ultima vreme, aproape irecuperabil,
ca au inceput din nou sa vina toate si nu mai sunt capabil.
erau vremuri cand le asteptam cu drag ca eram in forma,
dar timpul trece peste toti iar vointa mea-i in coma...

lenea e totala, simplific aproape totul,
scopul ii e sclav bland si-i intareste moftul.
oase obosite si iz puternic de negare,
dorinte si vise uitate in lunga detasare.

intrebari tot mai dese ca se vede-n ochi,
de unde golul asta, pe unde-mi suflet zbori.
ca nu stiu fericire, ca o piatra sunt,
si zambesc prea rar... deseori prea scurt.

discutie veche-ncepe, acelasi scop batran,
aproape e de unspe, eu tot sclav stapan.
dar incet se pare, parca ceva bate,
simt ca-mi furnica artera, vene multe, moarte.

e prima data dup-atata timp,
am chef din nou sa traiesc, sa o fac zambind.
mi-ai gasit vointa, clar vedeam dar simplu,
acum am suflu-n ochi si parca vad mai amplu.

am lucruri frumoase ce ma inconjoara,
o sa ma bucur de ele, pana sa dispara.
timpul e parsiv cu noi si fuge tot ce-a fost,
ce nu traiesti la timp, regreti cand nu mai esti prost.