după fapte,
Sunt regrete scrum... cu gând spre Phoenix, înspre vii.
Retarzi şi ipocritţ, autoflagelâdu-se cu ochii mari sş spumegânzi,
Ridică ba vocea, ba pumnul... că n-o să-i contrazică nimeni, sperând.
Că în viaţă nu trebuie să ai regrete, că-ţi încurcă treaba,
Că ăsta-i gând slab şi-i ca fularul vara... degeaba.
Orgolioşii p...rimăverii, plini de ei şi flatulaţi,
Că dacă îi cauţi adânc în inimă, gaseşti acelaşi regret retard.
E uşa la care nu ai batut cândva,
Telefonul pe care nu l-ai dat cuiva,
Scrisoarea plină de praf, pe care n-ai trimis-o,
Secunda ruptă din alt timp, pe care ai furat-o.
De-ar fi să fie toate cele zise adevărate,
De-ar fi sa fie universuri împărţite după fapte,
Ai vrea să ştii că undeva există unul cu toate drepte,
Cu uşa, telefonul, scrisoare şi secunda sterpe.
De-ar fi să fim maimuţe târziu evoluate,
De 8 minute, din cele 24 de ore, p-aici prin carte,
Cu gând ferice şi strop de bucurie-n colţ de ochi aş fi,
Că-n 5 minute noi vom fi istorie, urmaţi de alţii-n solitara zi.
