Actor la negru
Inconjurat de spectatori esti falsul cerut,
Sub presiune si ochi fixati esti actorul de temut,
Vor sfaturi, glume... chiar si un fals zambet la ale lor infantile ganduri,
Iar tu esti singurul care stie ca muncesti la negru...
Sunt prea fericiti si prea multumiti sa aiba timp sa mai fie critici,
Cat timp ii tii asa nu vor observa ca esti plin de cicatrici.
La o plimbare singur... aiurea... printre necunoscuti,
Nu mai esti cel cerut, esti tu insuti,
Dezbraci hainele si iti dezvalui adevarata fata,
Riduri adancite de probleme, ochii negriii de suferinta,
Pumnii inclestati, indreptati spre violenta,
Nu ai calificare dar stii sa faci orice,mereu iti gasesti de lucru,
Mai putin sa-ti multumesti inima si sa-ti linistesti sufletul.
Fara contract o arzi prin lumea asta jivina,
Profiti din plin acolo unde vezi ca lumea de prostie e plina,
Nu dai senzatia ca vrei sa fii in centul atentiei, vorbesti doar cand e cazul,
Flegmatic si cu o tona de aroganta placuta captezi orice suflu,
Cu asta te hranesti si foamea te obliga sa nu renunti,
Dar fara sa iti dai seama, cine esti ai inceput sa uiti.
Vrei sa te regasesti in speranta de mai bun,
Lasi galant un "la revedere", tragi calm usa si... esti din nou tu.
Dispar toti si in sfarsit esti in largul tau...
Singur prin parc iti regasesti calmul,
Iti atrage atentia, te apleci, o rupi... o floare,
In loc sa o mirosi, o tragi de petale...
Nu te poti bucura de ea,
Nu mai ai rol in viata ta !
Realizezi ca nu ai unde sa te intorci, poti doar sa mergi inainte,
Ramai un actor la negru si nu poti decat sa o faci cat mai bine.
Imbraci din nou hainele, schimbi fata, iti intri in rol,
Parca nu iti mai e foame dar nu ai incotro !
