Ultima .
Din nou la timpuri pale, refugiu` sta in scris.
Ca gura e degeaba, cand inima respira greu,
Cu tot am fost al nostru, acum sunt doar al meu.
In jur e gol, multi ochi ce ma privesc,
Albul e prea alb, iar cearcanele cresc.
Cand toate tac si linistea nu-i liniste,
Controlul e pierdut, o mie-s intrebarile.
As vrea sa vin ca sa te vad, sigur insa nu-s,
Daca dupa usa ta, mai e acelasi vis.
Amintirile lovesc, mult si pe secunda,
Cu cat tac mai mult, cu atat ma si afunda.
Pe ochi frumosi am scris, candva nu mai demult,
Povesti nemuritoare, clipe de-mplinit.
Ca in zece-aproape, ne-am tot promis vioi,
Frig tare e acum, cand am uitat sa mai fim noi?
Zambetul tau, cald imi alinta demonii,
Eram fericit, fara ca tu sa stii...
Si-n loc de perfectiune, iti indrageam defectul,
E totu-n minte-acum, pe moarte-i sentimentul.
Speranta moare ultima, clisee adunate,
Dar moare in final, infipta-n realiate.
Am obosit sa scriu povesti, d-asta acum e ultima,
Inchid inapoi inima, cum a fost si inaintea ta.
