Imagine
Un decor
parasit de lumina,
Sarac si
plin de diavoli ce suspina,
Un vag ce e
descris prea amplu,
In departare
se zareste satul...
Cam toate
sunt aici acum,
Trecutul ce
a renascut din scrum,
Motive ce au
crescut impliniri,
Dorinte ce
au nascut dezamagiri...
Uite ca acum
sa-l vad, eu reusesc,
In stanga
sta pierdut, firesc,
Singurul ce
mi-a desenat continuu,
A luat ce a
vrut si a lasat veninul...
Mandru sta
cu capul plecat,
Cand a venit
n-a anuntat,
Singurul ce
a reusit sa ma prosteasca,
Mereu eu il
omor dar el prinde viata.
Si langa el
la fel de linistit,
Sta
orgoliul, frate mult iubit,
De-a pururea
alb si nepatat,
Singurul
noaptea... la capat de pat.
Fete misele
ce ma tintesc,
Buze ce m-au
iubit si poate inca ma iubesc,
Unii ce
odata ii credeam frati,
Si ochi ce
demult mi-erau uitati.
Sunt multe
si imi obosesc ochii,
Prea multe
ce nu le vream a reaminti,
Si eu abia
puteam atunci, in frau ca sa le tin,
Acum ce o
face trebuie sa fie divin.
O silueta
frumoasa si plapanda,
Sta-n centru
si le tot cuvanta,
Aura ce-i
umple de frica,
Niciunul nu
vorbeste, niciunul nu se misca.
Prea
aproape,
de parca-mi
stai pe nas,
Prea
departe,
Nu te ajung
cu al meu glas.
E vis caci
altfel nu-i posibil,
Sa poti
astampara un iad sensibil,
Sa stai in
mijlocul lui nepasatoare,
Chiar de e
vis... el tot ma doare.
Uimit incerc
din nou,
Sa vad
dincolo de tablou,
Sa-l fac
sa-i aud vocea,
Cum fac sa
te pot vedea.
In centru te
gasesti,
Cum
niciodata esti,
Si pe
neastepte,
O rama ne
desparte...
