Să pot ...
Celor ce n-ați mai stat că ați avut puține.
Aș vrea să pot fura tot răul din lume,
Să pot să pun în rânduri, tot ce gându-mi spune.
Aș vrea să pot alina durerea de mamă,
Sau frica de trecut, celor ce îl blesteamă.
Când soarele rasare și începe o nouă zi,
Să pot sa fac motiv, pentru înc-o zi.
Aș vrea să pot să-mbrac, tot ce umblă gol,
Din trecut să-nvăț... să pot să fac în viitor.
Sa fiu permanent umăr pentru fiecare,
Cand îi e greu, să-i fiu instanta alinare.
Aș vrea să pot avea dreptul la doar o dorință,
Să pot să vindec lumea până trec în neființă.
Nu am nevoie de mai multe adunate,
Știu eu o rezolvare ce le satură pe toate.
Că de mic stau să mulțumesc priviri, să satur răni,
Nu prea pot să mai fiu eu, sunt prins între stări.
Aș vrea să pot dar nu sunt ale mele și m-au ajuns,
Demult lovit de ale voastre, pe dinauntru sunt mut.
Să nu mai fie atâta ură și durere împrejur,
Să nu mai fie bogat sau sărac pe Pământ,
Să pot să simt în plămâni, aer curat din nou,
Și seara să pot... să fiu din nou tot eu.
