miercuri, 25 ianuarie 2017

după fapte,


după fapte,


Universe paralele şi idei cu sute, mii,
Sunt regrete scrum... cu gând spre Phoenix, înspre vii.
Retarzi şi ipocritţ, autoflagelâdu-se cu ochii mari sş spumegânzi,
Ridică ba vocea, ba pumnul... că n-o să-i contrazică nimeni, sperând.

Că în viaţă nu trebuie să ai regrete, că-ţi încurcă treaba,
Că ăsta-i gând slab şi-i ca fularul vara... degeaba.
Orgolioşii p...rimăverii, plini de ei şi flatulaţi,
Că dacă îi cauţi adânc în inimă, gaseşti acelaşi regret retard.

E uşa la care nu ai batut cândva,
Telefonul pe care nu l-ai dat cuiva,
Scrisoarea plină de praf, pe care n-ai trimis-o,
Secunda ruptă din alt timp, pe care ai furat-o.

De-ar fi să fie toate cele zise adevărate,
De-ar fi sa fie universuri împărţite după fapte,
Ai vrea să ştii că undeva există unul cu toate drepte,
Cu uşa, telefonul, scrisoare şi secunda sterpe.

De-ar fi să fim maimuţe târziu evoluate,
De 8 minute, din cele 24 de ore, p-aici prin carte,
Cu gând ferice şi strop de bucurie-n colţ de ochi aş fi,
Că-n 5 minute noi vom fi istorie, urmaţi de alţii-n solitara zi.

marți, 17 ianuarie 2017

Cinci, de moment

Cinci, de moment

D.A.G.

Te știu de-o viață adunată-n cinci,
Am fost o vreme acolo, altele p-aici.
Tablouri vechi pictate, d-amandoi prin creier și pe gene,
Revin din când în când, ca și alcoolu-n vene.

În fiecare insă, tot ne regăseam,
În unele devreme, în altele pe geam.
Și treceau zile, treceau ani... apusuri peste noi,
Când c-aproape renunțam... răsărituri moi.

N-am renunțat vreodată, că nu știu cum se face,
Am străbătut la pas ghiocul, ca să-mi alin din pace.
Buze multe, fețe, ochi, povești... degeab-am scos prin ace,
În fiecare cele cinci, parfumul mi te-ntoarce.

E greu ca-ntotdeauna, că d-aia e frumos,
Când ai ceață pe ochi, altfel ai miros.
Din străfunduri vin săgeți, imagini muribunde,
Trudeam o viata-ntreagă... doar să te pot cuprinde.

Deodata răsai, în inimă simt și plin și gol,
Precum un șchiop  își simte încă, al lui pierdut picior.
Ne completăm instant, viețile se simt,
Și-și promit în șoaptă, că nu se mai desprind.

vineri, 7 octombrie 2016

vară-n ochii lui.


vară-n ochii lui.

 S.R.I.C.

în pas grabit, îţi mişti de dimineaţă unghia,
că stea eşti printre toţi, dar te-a ales cartea.
ne-am robotizat de singuri, am închis cărări,
ca să fim vazuţi bine, sa fim vazuţi ca ei.

iţi fură viaţa cu lei, te-ademenesc constant,
iţi cumpără oboseala, c-un turcesc rahat.
la apus mai speri, doar ca să ajungi acasă,
nu e nici a ta, nu e nici a voastră.

ajungi acolo unde, odată era linişte,
la fulgul ăla moale, acum te rugineşte.
sunt coşmare vechi, de când erai tristă copilă,
toate se spărgeau spre tine... şi n-aveai nicio vină.

te-ai încrezut în prieteni, că îi ştiai de-o viaţă,
dar purtau altă mască, pest-adevărata faţă.
şi rând pe rând, îţi iei palme crezând că le meriţi,
ba chiar le ceri, că poate aşa mai uiţi.

ţi-am zis că pot, că sunt magician,
nu mai crezi nimic, nici măcar în bani.
te-ai înrăit degeaba, cum des la douăzeci se-ntâmplă,
au trecut vreo doi, când te-ai trezit din culpă.

începi să ai din nou, tremur în capilare,
şi vrei nu vrei ajungi, ca fratele mai mare.
canalizezi urma de suflet, doar spre ce cu adevarat merită,
mare parte însă, cele care nu cuvântă.

ţi se ascut mai toate, mai mari şi mai multe,
simţuri antice, străvechi... de umbră-ţi sunt cusute.
în zori de dimineaţă, miroşi cafea cu aer proaspăt de seară,
ochii tăi văd alb si rece, dar ochii lui îţi sunt vară...

joi, 6 octombrie 2016

fior retard

fior retard

A.D.P.


subconştient în şubrezime, în spasme şi dorinţe,
tăcut aşteaptă noaptea, în vene ca să-i intre.
de-a lungul zilei stă in umbră, sub limba el asudă,
final de lumanare, se-ntinde, ferice scurt suspină...

iubire cu orizontala, că rar vremelnic se-ntâlnesc,
tango e la preludiu, lasciv dansat, la bec.
parcă şi inima-i răcită, deodată-n colţ surâde,
când chiar şi pentr-o secundă, în vis te poţi ascunde...

acolo-n întuneric, eşti propriul tău erou,
ai tot ce ţi-e mai drag... sau tot ce ţi-e mai rau...
poti călca pe vânt, să te scalzi în nori,
şi trist când el răsare, tu din nou tot mori.

azi fu pe îndelete, aproape vineri, treişpe,
că te-nfundaşi sub gene, dar urechea te trezeşte...
e zgomot la perdea, sunet obscur ca de final,
unealta vieţii p-un tăiş, a morţii-n celălalt.

se zbate să ucidă, lumea ta de vis,
că trage după ea, coşmar de plumb încins.
începi să tremuri tot, fior retard în aburi,
te clatină în oase, nu ştii cum să-l alungi.

degaba stai chircit, aştepti miracol ca să-l dreagă,
doar tu erai eroul aşteptat, de toţi în ceas de seară...
se uită elemenţi, mărgele negre doar la tine,
credeau c-o să-i salvezi... acum aşteaptă soare-vine...