marți, 2 mai 2017

4 minute.

4 minute.


Și cum sta ea la birou,
Ochi simpatic spre stilou,
Gând copil străbate capul,
Și s-oprește la cenaclu.

Că de mică-avea talent,
Mai picta, mai un verset,
Acum o păli pe unghii,
Vechi metafore cu pârghii.

Luă în grab-o mare pană,
Ruptă din aripa-i bălană,
Și s-apucă să picteze,
Un tablou de dulci momente.

Sutele de ani din vieți,
Fac din vorbe dulci săgeți,
Și inima-i cusută bine,
Se simte ca-n tinerime.

Râde singură, se gudură,
Ca atunci cand era mută,
Când era, dar timp degeaba...
A scăpat, acum e fata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu