Actiune... Reactiune
N-ai scaun la cap, scaunul e ocupat !
Cu nesimtire va-mpingeti, gand retardat...
Voi v-ati facut-o cu mana voastra
Si acum stati cu privirea intinsa.
Va intrebati oare de ce ?
De ce aproape niciunul nu se ridica
daca o femeie e in picioare,
De ce aproape toti au devenit porci,
De ce nu se mai aud vorbe dulci...
Pai sa incepem cu inceputul,
Tot voi preferati pe cel ce face pe durul,
Nu bagati in seama un flacau cu bune maniere,
Normal ca se intoarce roata si o sa savurezi flegmele.
Voi vreti sa aveti cariere si va mandriti cu asta,
Inainte femeia era respectata ca tinea casa,
Avea alte griji pe cap si tinute umile,
D-aia avea scaun liber cum urca scarile.
Si nu va ambalati ca tutele cum obisnuiti,
Umile nu e de rau, luati o carte si mai cititi !
Locul femeii in societate prin asta era important,
Sustinea familia, era imaginea unui barbat !
Tot va plangeti si injurati,
Ne bagati multe pe gat, ne acuzati.
Mai intai trebuie sa arati ca meriti,
Ca esti demna de respectul asta, nu sa profiti.
La fel cum si oamenii in etate aproape ca te-ar omori,
Se uita la tine ca stai jos, abia asteapta sa cobori,
Ii doare gura sa te roage frumos,
Li se rupe ceva daca vorbesc politicos.
Si cei ca mine ma inteleg,
Am cedat cu placere locul meu, nu neg.
Am cedat in fata unei priviri plina de bunatate,
In fata unei rugi dulci, in fata unor maini curate.
Asa ca va rog nu va mai plangeti, nu mai injurati,
Nu mai barfiti pe la toate colturile, nu mai blestemati,
Incercati sa fiti mai buni, mai politicosi... un gand mai aspru :
"Nu aveti niciun merit pentru ceea ce nu-i al vostru !"
