Hilar
Odata ce nu demult parea in prezent,
Aveam o idee intr-un cap defect.
Acum realizez ca era defapt gresit,
Capul era bun, idealul incomplet.
Mult timp am avut un singur motiv ce imi ghida viata,
Aveam o singura regula, sa nu ma faca viata,
Sa nu intru in rutina, sa nu ajung un sobolan cotidian,
Sa nu am un sef, un program fix sau un tipar.
Incet-incet m-am schimbat fix in ce uram,
Am ajuns sa iubesc rutina, sa imi creez un continuu tipar.
Sa vreau mai mult pe un schelet sarac,
Sa pun pe el mereu prin ce am trecut, ce am invatat.
De la unu se face mult,
La fel cum orice final are si un inceput...
Trebuie sa vrei sa vezi,
Nu e de ajuns sa ai ochi... chiar daca sunt verzi...
Credeam ca o rutina te scoate din stare,
Iti ucide eu-l, te pune la pamant si te calca-n picioare,
Ca te modeleaza conform cerintelor,
Ca realizezi asta abia la comandarea scandurilor.
M-am luptat la inceput si chiar am incercat,
Sa respect orice regula dar in stilul meu trucat,
Sa se creada ca ma conformez,
Iar tot ceea ce faceam eu era sa blamez.
Fara sa imi dau seama am ajuns un talhar,
Ma joc cu toti dupa bunul meu plac,
Ii spun la tot ceea ce am nevoie in continuare,
Am un schelet imens ce ravneste mereu dupa o alta culoare.
Acum imi dau seama cata nevoie am de rutina,
Toata viata mea e o regula simpla,
Niciodata nu te abate de la ceva sigur,
Invata din ce ai gresit, din ce ai pierdut... invata din trecut.
Continuu creez modele de situatii cu rezolvari sigure,
Cand pic in ele in real, sfaturile altora incep sa ma amuze...
Incearca sa ma ajute cu toata inima lor puerila,
Cand eu demult am creeat si rezolvat aceasta pelicula...
E hilar cum decurge viata si cum ne mintim singuri,
Credem ca evoulam dar doar ridurile ne fac mai maturi,
Involuam continuu, stim asta dar nu o recunoastem,
Si cand suntem fortati sa o facem, zambim si spunem :
"asta e, a doua oara nu putem sa ne nastem..."
