miercuri, 18 decembrie 2013

sentiment


sentiment


nu mă încadrez la fluturi în stomac,
nu am simțit până acum ceva de la Cupidon din arc,
dar știu că există ceea ce voi numiți iubire,
o stare de extaz când jumatea-i lângă tine.

matematica a fost și o să rămână grea,
văd asta când la o lună iar vă schimbați jumătatea,
sau cand nu știți că sentimentul ce-l numiți iubire,
e un fel de număr prim, se împarte doar cu ea și cu tine.

și mi-e jenă s-arunc un amărât de "te iubesc",
când ce-agită venele e trecut cu mult peste,
două cuvinte ce însemnau odata apogeu,
acum sunt doar doua cuvinte ce te bagă în clișeu.

se spun așa de ușor pe gură când le vine timpul,
cu scop ascuns sau din obligație pur și simplu,
știu că pot mai mult că doar d-asta sunt eu,
d-asta "te iubesc" pălește cand iți zâmbesc... și știi cât zâmbesc de greu.

când e ceva puternic se vede prin ochi,
se citește-n gesturi simple, știute doar de doi,
sentimentul suprem ce curbează colțuri,
și a ta voce la ureche ce calmează timpuri.   

luni, 16 decembrie 2013

lacrimi în artere


lacrimi în artere


în glumă se spun multe adevăruri,
la fel cum din joacă pornesc prea multe certuri.
prea multe se-ntâmplă din grabă și prostie,
este o eră a vitezei unde prezentu-i mâine.

și se spun chestii grave pe gură, doar să sune bine,
în loc să fie mai întâi gândite, spuse-n forme fine.
cad lacrimi de final, rod de nervi de glumă,
se-nfig adânc acolo, ace-n inimă.

se face abuz de suflet curat și bun,
prin gesturi de laș și manipulare-n jur.
sunt jivine ce te-ngroapă doar pentru aplauze,
și prieteni falși ce te vor prieten din diverse cauze.

că d-aia a devenit aproape imposibil,
să vrei să rămâi la suflet bun și să alini inimi.
nu mai e nimic drept, onoarea este mit,
se prețuiește doar prostia, decența s-a murit.

și suflete pure, rămân în final fără glas, 
că ș-așa suntem p-aici, prea puțini rămași,
născuți în sânge cu dorință umilă de mai bine,
suntem luați în râs și bătaie de joc de lume.

vă recunosc pe stradă, d-aproape sau în depărtări,
că ochii vă sunt calmi dar plini de vânătăi.
v-au bătut pe cornee, prea multe ce-ați văzut,
cu lacrimi în artere, vă plângeți oful mut.

dar universul d-asta incă există, mereu are grijă de echilibru,
nu ne abatem tocmai d-asta, o să ne vină și nouă timpul.
ce dai, întotdeauna în final fix la fel o să primești,
stați fără griji ai mei, e mersul omenesc. 

marți, 10 decembrie 2013

ritm imbrățișat


ritm imbrățișat


cuvinte s-aleargă si lumina-i plecată,
cu aer timid, puțin peste apus,
am facut pace cu mine, prin buza ta de sus,
o recunoaște și pulsu-n decadă...

parcă suntem departe de orice-i în jur,
timpul l-am înghețat, e sloi,
cu ochiu-n ochi și atingeri de doi,
ne distanțăm în zgomot și fior.

căldură în silabe spuse roșind,
în întuneric total îți desenezi gândul,
buze arzând ți-ascund nu doar cuvântul,
părul lung mă îndeamnă, mă prind și te prind.

liniște de decembrie, decor nebăgat în seamă,
și-n noi dorințe îmbracă îndrăznețe idei,
că dacă se dezgheață și nu mai e sloi,
tot mai sunt secunde... și ele ne-ndeamnă.

un ritm îmbrățișat aplaudat în surdină,
festival neanunțat pe gură dinainte,
hotărât de porniri și freamături succinte,
a fost o primă dată, ce-n cap o să rămână..

timpul trece prea repede când ești cu cine trebuie,
avem leacul la purtător și dorință multă,
s-o-nghețăm din nou când clipa vrea să fugă,
imortalizăm peisajul... să o ținem vie.

joi, 5 decembrie 2013

privește cerul...


privește cerul...


prins în liane de societate modernă,
caut ceva pur să mă sugă de venă.
e multă viaț-acolo, multă și apasă,
că negrul ce-a pătat, nu mai vrea să iasă.

aș vrea ca să privesc, liber sus spre cer,
sa stau doar trei minute, fără să mai zbier...
să mă prind-o rază, fix de guler sus,
să mă umple mutul, până la apus.

și am facut cum ai zis, am privit cerul,
am încercat din răsputeri, să-mi recapăt îngerul.
dar e trist și încătușat de secole,
nu e apt să mai producă zâmbete...

nu mai știm să ascultăm cum crește iarba,
că în fiecare dimineață sună prea devrem-alarma.
nu putem să privim cerul să ne liniștească,
că prețuim tot... după ce puțin pleacă.

în clipe de repaos, rare și târzii,
pui mâinile-n fălci și cazi în amintiri...
cum era dacă era... și trist că nu a fost,
apar numai regrete și răni ce nu se cos.

mă fixez într-un nor, ochi lungiți spre cer,
vrea ca să mă mângâie dar eu îl tot întreb....
de lume și păcat, animale-n oameni,
cum de s-a ajuns așa... și cât mai este oare...

vineri, 29 noiembrie 2013

de...


de...


de o să pic ș-o să mă vezi,
o să te-apleci să mă dezlegi?
căci la mâini am lanțuri vechi și grele,
pe cât de mare este zala, la fel păctele și ele.

de o sa fii nu lângă mine,
de timp și viață fără tine,
o să mă simți d-acolo oare,
c-aș vrea aici să fii... și cât de tare?

de e apus fugit p-aici din rai,
sau răsărit ce-o dată-n viață ai,
o să te uiți și tu la el plângândă,
cum raza soarelui mă udă ?

de fac greșeli fără să vreau,
de uit pe unde și cât stau,
de las miros de viață lungă peste voce,
de uit că ți-am promis poveste,
de stau și te privesc cum dormi în noapte,
de stau sa-ți număr visurile toate,
de o să umbresc iubirea-ți din prostie,
de nu te-alint din modestie,
de o să-ți spun că-mi pare rau prea des,
o să ma ierti știind cât te iubesc?

de o să aflii că e negru mult ș-adânc,
sub parul creț ce-mi stă pe tâmp,
o să mai stai puțin în loc,
ca să-mblânzești pustiul foc ?

miercuri, 27 noiembrie 2013

pulsul uitat


pulsul uitat


alternând spre poli și fără amănunt,
parcă ne știm d-o viață și doar ieri nu ne-am vazut.
priviri sfioase și gesturi te trădează,
mintea vrea s-adoarmă dar inima ți-e trează.

două idei ca una dar momente diferite,
tangouri în doi...de timpuri despărțite.
se alintau și se zbăteau, pe mut de sărbatoare,
unul era pierdut, altul inimă mare.

pe dinăuntru pulsul, se simțea voinic,
toată viața fusese silit, să tac-acolo mic.
și a rupt lanțul tot, a luat-o de nebun,
tu-l întrebai "de ce", ea nu știa "cum ?".

nu-ți place deloc asta, să nu ai control,
silit sa zâmbești sincer, uiți ca să fii gol.
caldură dă prin ochi, îndemnuri îți aruncă,
te-a lovit prea tare... și e așa micuță...

ai vrea să poți să fugi, de ea tot mai departe,
dar te ține-n loc, călău venit în noapte.
e răul ce te mângâie, biciul ce te-alintă,
ispită-n chip de înger, cu păr lung ca de zână.

la-nceput mai greu, pân-ai renunțat,
a zâmbit prea pur... și i te-ai lăsat.
acum ești gol și blând, cum de sus te-a dat,
fix in pol opus... pol demult uitat.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Cu ce greșesc ?


Cu ce greșesc ?


Niște foi și un pix albastru căpătat,
Sunt singurele arme ce m-ajută acum să scap.
E haos în idei și ceață în decizii,
D-asta plec la munte ca să simt briza mării.

Cu ce greșesc dacă mereu vreau să fac bine
Iar caracterul ce-l adopt creează dependență de mine ?
Și din una dau în alta mai mereu,
Că plec cu gandul să fac bine dar tre` să mă abat pe traseu...

Cu ce am greșit in viața de dinurmă tot mă-ntreb,
Că acum orice fac tot stau pe loc... deși mereu alerg.
Cât rău și câtă suferință am putut atunci să provoc,
Că vreau sa las mereu trecutul în spate, dar tot acolo mă-ntorc.

De ce sunt pedepsit să văd detaliul în tot,
Și ies din clipă ca să vad ansamblul prin rece ochi ?
De ce nu prea mă mai mișcă nimic ce p-aici cuvântă
Și doar cu animalele sau natura mă mai simt în siguranță ?

Cu ce greșesc că aștept moment potrivit să mă așez,
Apoi totul devine greoi, urât, nepotrivit și defect ?
Unde nu văd eu veriga slabă la mine-n algoritm,
Când prefer să fiu om și ies din zona de comfort modern ?

Cred că defapt greșit e timpul în care m-am nascut,
Că până acum toate au involuat și mă regasesc numai în trecut.
În vremi cu haiduci, prinți și oameni demni de respect,
Iar voi oricât și oricui greșiți, nu sunt eu cel ce la final judec...

Pentru proști ca mine !


Pentru proști ca mine !


Asta-i pentru proști ca noi, puțini dar înc-aici,
Care-n loc de aur pe ei, poartă cicatrici,
E pentru cine trăiește azi ca s-apuce mâine,
Și cei ce stau prea drepți, pentru prietenii puține.

E pentru cei ce încă sunt bărbați în casă,
Cei ce știu doar o dată să iubească-n viață,
Barbați, Femei cu maniere și bun simț,
Cei ce nu le fac, cu intenție de flirt !

E pentru cei ce stau la cozi și nu se bagă-n față,
Cei ce trag din greu, ca să duc-acasă.
Pentru cei ce în loc să urle, preferă să tacă,
Ei cei prea deștepți, cu proștii să se bată.

Scriu aici pentru copii bătrâni, aștia proști ca mine,
Oameni ce nu dau prioritate la mașini mai bune,
Cei ce au dat cu pumnul când a fost nevoie,
Au știut când să plece capul... și când să te mângâie.

Versuri pentru proști reci la suprafață... dar inima mare,
Cei care nu ucid natura sau dau vina p-animale.
Oameni ce mai fac o faptă bună unui necunoscut,
Cei ce-ntind o mână, fără gând urât.

În special e pentru tine dacă te regăsești printre randuri,
Dacă simți că pe Pământ mai sunt prea puține să te bucuri,
Pentru cei ce știu nu decât cu ochiul să vadă bine,
Toți ce simt că după tot ce am zis încă rimează cu mine.

Ultima e pentru proștii pomeniți mai sus,
Aș scrie ceva de suflet dar sunt prea multe de spus.
Știți ce vreau să zic, fără să pun pe vers,
D-aia-nchei așa : “ Va sincer mulțumesc !” .

luni, 18 noiembrie 2013

băi gogule,


băi gogule,


sunt oameni ce au bani cât să poata mereu zâmbi,
dar nu atât de mulți cât să le ia mințile.
a fost nevoie să aibă că nu duceau viața,
dar ei nu ințeleg ridurile, ce ne umplu fața.

nu îi invinuiesc, chiar îi ințeleg,
au inima bună și sufletul intreg.
li se pare din povești, ce aud de la noi,
ca sună SF câteodată, d-aia pun pe foi.

băi gogule, vorbesc de momente d-alea...
când te doare-n rid că nu-ți gasești chemarea,
momente negre ce au devenit rutină,
și bei cafeaua cu fratele ce-ți împarți din vină.

vină că nu ai avut ca alții, nici strop în miez de noapte,
puțină liniște în suflet, ochi să nu vadă la spate…
copil bătrân, de când călcai la gradiniță trepte,
și te uitai la alții peste gard, să vezi câteva zâmbete.

vină că esti singurul adult printre cei adulți,
vină că ce vezi acum, nu o să poți să uiți,
vină pentru toate... și o dai pe tine,
conștient că doar asa, o s-ajungi la mâine.

fiecare zi începe și se termină la fel,
adormi cu gandul plin, ca să ieși din el.
băi gogule, lasă că ne-am învățat,

știm că nu vine soare, pe la noi prin sat.

miercuri, 13 noiembrie 2013

fericit .


fericit .


poate ca aș fi fericit, doar prin absență,
că mereu fac fapte bune, cu indiferență.
și poate că găsesc fericirea în cineva ascunsă,
ce se lasa prinsă, doar când e pătrunsă.

să mă plimb aiurea singur și din senin să zâmbesc,
că sunt fericit, prin al lor vesel copilăresc,
sau dacă merg și deodata mă ții strâns de mână,
o fericire scurtată, de o așteptare lungă.

sincer și aprope absolut, sigur fericit aș fi,
daca vreo ființă ar putea defini clar, ce înseamnă a iubi,
nu iubire de neam, frate, soră sau parinți,
ci iubire d-aia grea, ce evoluează-n nunți.

poate că fericit aș fi, sus singur în munți,
fară ură sau minciună, între cunoscuți.
unde e liniște de rai, printre zori de pace,
cu miros de alb, când piscul sun-a moarte.

și știu că sunt hapsân, chiar îmi e rușine,
ca îl mânii pe Dumnezeu, cu bună știre.
că eu nu... dar alții mult s-ar bucura,
de ar avea o viață, măcar ca a mea .

vorbesc de cei ce s-au născut vinovați,
plătesc datorii vechi, date din mame-n tați,
cei ce au boli, cei ce nu au unde dormi sau mânca,
fericit le-ntind viata... " Luați o gură din a mea ! " .


.

aluniță


aluniță

aiurea, mă dau că nu mai știu de unde,
cum am ajuns să vorbim sau de la cine.
știu exact ora, momentul și situația,
aș vrea să uit eu multe... dar nu mă lasă viața.

timidă stai, acolo sus spre buză,
arunci săgeți, că are cine să le prindă.
crezi că vezi bine, orgoliu și nevoie de laude,
dai cu teste-n mine dar nu vreau aplauze.

am cuvintele la mine că sunt de mult timp p-aici,
și creez decor perfect, indiferent de indici.
cu pensulă unica și culori fine, constant fac artă,
pun soare și verde, unde e nor și ceață.

știai doar dând cu ochiul peste mine,
nu sunt ca restu', am alte gânduri așteptânde.
alte maniere demult și de mulți uitate,
m-ajută să prind ce restu` vor s-agațe.

acum că ai spus și pe gură,
mai în serios, mai în glumă,
vrei să vezi cât pot să duc IQ-ul sus,
o fac detașat, nu am nimic din ce vrei de ascuns.

da, am o slabiciune pentru gropițe, alunițe,
atât pe față cât și pe spate ațintite,
îmi place frumosul ce zace în toate femeile,
mai ales pistruii... și roșcatele.

marți, 12 noiembrie 2013

Să pot ...


Să pot ...


Aș vrea de la mine să pot da câteva zile,
Celor ce n-ați mai stat că ați avut puține.
Aș vrea să pot fura tot răul din lume,
Să pot să pun în rânduri, tot ce gându-mi spune.

Aș vrea să pot alina durerea de mamă,
Sau frica de trecut, celor ce îl blesteamă.
Când soarele rasare și începe o nouă zi,
Să pot sa fac motiv, pentru înc-o zi.

Aș vrea să pot să-mbrac, tot ce umblă gol,
Din trecut să-nvăț... să pot să fac în viitor.
Sa fiu permanent umăr pentru fiecare,
Cand îi e greu, să-i fiu instanta alinare.

Aș vrea să pot avea dreptul la doar o dorință,
Să pot să vindec lumea până trec în neființă.
Nu am nevoie de mai multe adunate,
Știu eu o rezolvare ce le satură pe toate.

Că de mic stau să mulțumesc priviri, să satur răni,
Nu prea pot să mai fiu eu, sunt prins între stări.
Aș vrea să pot dar nu sunt ale mele și m-au ajuns,
Demult lovit de ale voastre, pe dinauntru sunt mut.

Să nu mai fie atâta ură și durere împrejur,
Să nu mai fie bogat sau sărac pe Pământ,
Să pot să simt în plămâni, aer curat din nou,
Și seara să pot... să fiu din nou tot eu.

miercuri, 6 noiembrie 2013

îl simt, e aproape !


îl simt, e aproape !


refuz de bunătate... și lipsă în priviri,
sunteți fără suflet... și negri în trăiri.
singuri voi alegeti, vă schimbați contractul,
ați plecat din Dumnezeu, acum semnați cu dracu.

unde e rostul și ce crezi că ai de caștigat,
când în față esti om bun și în spate l-ai furat?
unde e rostul când mereu găsești pe altu` să dai vina,
când unul se chinuie iar tu îi furi odihna ?

și urât vă aprindeți din orice, înjurați de Dumnezei,
la fel și Cel de sus se-ntreabă, unde sunt copiii săi.
cum de s-a ajuns la așa nivel de prostie și răceală,
că unii ar da-o și pe mă-sa când vine vorba de șpagă.

peste tot în jur vezi obraji tari și buze murmurânde,
aceleași guri create la-nceput, pentru rugăciune.
mâini ce vor să te tragă dar nu să te ajute,
ochi ce văd clar ... dar nu vor să se uite.

se dau mulți bani pe războaie și diferite arme,
cu aceeași bani puteați să îi scoateți pe toți din foame.
minți sclipitoare cu probleme mari la stomac,
te-ar ajuta... dar tre' să bage-n sac.

oriunde casc privirea, doar răutate deghizată,
iar banii transformă orice bun, intr-o frumoasă piatră.
nu mai sunt speranțe, doar putred în aer de noapte,
tre' să vină Fiul pe nori... îl simt, e aproape !

luni, 4 noiembrie 2013

umbra, aproape de plecat


umbra, aproape de plecat


pe-atâtea umbre am călcat, și străzi bătătorite,
o dat` am fost călcat p-a mea, a fost scurt și bine.
de-atunci nu mă mai inteleg cu ea, nu îmi mai vorbește,
obișnuiam să îi spun tot, acum e neagră... mă urăște.

a simțit piciorul fin... și suflet ca pereche,
a plans și s-a rugat ... am mers tot înainte.
orgoliu, nepăsare... supărat p-atomi,
o clipă n-am rămas... n-am vrut ca să fiu om.

nu mai permit la inimă, să ajungă nimic,
nu vreau să mai fiu cald, să râd... sau ceva să simt.
așa e când ești bun și dai necondiționat,
ajungi să fi bârfit și de atrii mușcat.

ea nu se mai arată, căci umblu doar în noapte,
să mă îmbrac cu cer, să devin stele sparte.
e mersul meu de când mă știu, d-asta nu-nțeleg,
cu ce e diferit acum, față de celelalte dăți ?! ...

și d-o strig pe nume, sărac ea se arată,
dar nu mai e lipită... și e tot mai neagră.
s-a detașat de mine, până și umbra-mi pleacă,
singur eu cu cerul... și luna ce mă-mpacă.

de vreau să stea cu mine, să o văd, s-o simt,
mă pune ce-i mai greu, mă pune să-i promit.
promit că o să-ncerc, cu inimă deschisă,
să stau puțin pe loc... să văd dacă merită.

vineri, 1 noiembrie 2013

nopți pierdute .


nopți pierdute .


și-n zori de noapte solitar, leneș mă aprind,
același gol pe dinăuntru, ș-un decor pătat de timp.
un gol ce mandru a stat si stă la coadă,
să manance tot... să moară...

la fel e și aici prin pat, gonit mai mereu sunt,
salteaua s-a plictisit de mine, perna mă-ndeamnă să fug.
și zău că n-aș mai sta, aș lua-o la galop,
dar nu am unde să mă duc, n-am nici de unde să mă-ntorc....

și nu-nțeleg de ce, că rar eu dorm pe perne,
poate le e dor de ea, de parfum și piele.
de sunete de buze, vocale spuse-n șoaptă,
de păr fin, lung și drept, de numele ei de fată.

un nume schimbător păstrând aceeași față,
detalii d-amănunt, cu rădăcini de viață.
incerc și chiar închid, ochi de cicatrici,
dar am vazut prea multe, să pot s-adorm voit.

degeaba tot forțez, știu ca nu merge-așa,
pot că să dorm puțin, doar în brațe la ea.
să-mi amuțesc trecutul tot, în poala ei curată,
și dulce ea să culce, privirea-nveninată.

dar timpul e hapsân, nu uită niciodată,
că l-am prostit să văd, cât în trei vieți o dată.
și-și ia ce am furat, când mi-e lumea mai dragă,
cum reușesc ceva, el vine de dezleagă...

miercuri, 30 octombrie 2013

Politicoșilor


Politicoșilor


ne furați pe față și cred că ne place,
că lătrăm încet, și-o facem prin case.
ne-ati dat iulizii, cum că noi alegem,
dar cei puși pe liste, sunt d-același gen.

un gen masculin, păros la suprafată,
dar apucături de damă, cam cea mai dotată.
cu vorbe gândite ce prostesc un neam,
și vise pe gură ce adorm instant.

adorm nemulțumiri, nervi și chiar idei,
când nu îti rămâne, decât ce îti dau ei.
și-ți dau multe din gura, că-s politicoși,
tu nu prea le vezi, că ai ochii scoși.

ochi ce nu demult, priveau doar înainte,
nu plecau privirea, decât la cele sfinte.
anii au trecut și coloana tot coboară,
ne-am pus singuri lesa, în loc să vă dăm afară.

afar' acolo unde, tot pe gură ne trimiteți,
că dacă nu ne place, pleca-vom suntem liberi.
dar de ce să plec, doar e tara mea,
pământ prin luptă câștigat, vândut de lași acuma.

și o să vindeți tot, că mult n-a mai rămas,
politicoși s-ascund ai țării, toți de după geam.
stoarceți de tot ce are, țara mea frumoasă,
că politicoși noi stăm, și vă-njuram din casă.

luni, 28 octombrie 2013

Dragii mei, voi scumpi părinți...


Dragii mei, voi scumpi părinți...


Timpul are mersul lui, pentru toți e diferit,
Pentru unii e mai lent iar cu ei prea grăbit.
Tu, pământ ce te lovim, de ce îi vrei prea devreme ?
Mai lasă-i cu noi un timp, să ne scape de probleme...

Mi-au dat viață, m-au crescut, îi vrei acum-napoi la tine,
Vedem multe prea târziu, mai lasă-i te rog cu mine !
Te rog mai întâi pe tine ca să nu mă plâng mai sus,
Să-i lași să stea și să culeagă, ce cu greu ei au crescut.

Doamne, "dă un ordin, dă ceva",
Cum plângea și Păunescu, la fel plânge ruga mea.
Dacă tot nu-i faci nemuritori,
Măcar nu-mi lăsa ochii să vadă, sufletele lor cum mor...

Lasă-ne aici cat vrei dar nu ne lua pe rând,
Pentru multe mut am plans, pentru ei nu vreau sa plâng.
Ia și-adună timpul vieții, de la toti ce îmi sunt dragi,
Boli, bucurii și lacrimi, apoi împarte-le egal.

Și-au luat de la gură și au tras cât au putut,
Ca s-avem tot ce pofteam și tot nu ne-a fost d-ajuns.
Și-au platit pentru greșeli, semnate cu orb de noi,
Au știut să ierte multe... dând iubire înapoi.

Palmele bătătorite, ridul umple fața lor,
Degeaba sunt treaz acum, că miroase-a timp de dor...
Ochii obosiți de viață, plâng si râd de fericire,
Au crescut copiii mari, miros trist de depărțire...

duminică, 27 octombrie 2013

liniste cu tine...


liniște cu tine...


probabil ... dar nu cred in coincidențe,
ne-am bagat in seama cu diverse.
gurmand de fel, am continuat,
să văd dacă meriți tot ce am de dat.

m-ai bucurat, nu m-am înșelat,
mereu când ne întâlneam, plecam puțin mirat.
cu fiecare vorbă si cuvânt articulat,
regretam timpul pierdut si cui degeaba l-am dat.

suflet hoinar și mult prea obosit,
uitasem cum să mă las liniștit,
in oglinda ochilor tăi lucea ceva,
comori ascunse, iz de scumpă catifea.

zâmbet larg și cu toți prietenoasă,
cu vorbă dulce dar ochi  ce fin înțeapă.
tot acolo, mult in spate, se vad răni,
sentimente trădate, incercări fără urmări.

și-acum te chem din nou ca să mă împeci,
să mă scufund sau dulce să mă îneci,
și părul tău, parfum de liniște,
e singurul ce știe să mă vindece.

puțin si totuși mult,
aș vrea să te sărut,
să stau c-am obosit,
doi in răsărit... pitic mare, pitic mic.

joi, 17 octombrie 2013

de stelele de luni .


de stelele de luni .


mi-e dor sa fim mai buni,
ca-n vremi fără stăpâni,
povești spuse leneș seara lângă pruni,
dor de glasul bunicii... de stelele de luni .

mi-e dor să mă trezească niște raze dulci,
cum se-ntâmpla odată și mă făcea să uit...
sau luna să m-adoarmă pe brațele ei lungi,
dor de somn afară... și stelele de luni .

mi-e dor, tot ce e acum, să fie doar un vis,
la fel cum dor îmi e, să stiu să nu fiu trist,
dimineața să mă spele de coșmar in rouă,
să iau iar tot răul eu, să nu rămână vouă .

să fiu prieten iar cu verdele din ramuri,
să iau la pas desculț, din nou ulița satului,
să pot să cred din nou în minuni,
sa pot sta o clipă să mă bucur... de stelele de luni .

prea devreme ai plecat dar totuși te-am avut,
acum ca și atunci, tot la tine fug .
țin imagini clare-n ochi și-n pumni,
mi-e dor de tine... de stelele de luni .

luni, 14 octombrie 2013

Ochi ce trist zâmbesc


Ochi ce trist zâmbesc


Îi văd, îi și aud, mi-e greu să îi privesc,
D-alerg sau simplu stau, ochi ce trist zâmbesc.
Și țipă prin cornee, tare, căci e udă,
Irisul zâmbește, inima s-o ascundă...

În față de salt capul, prin mine ea privește,
Gândul îi e departe, la cel ce o urăște.
Ea i-a dat viața dar el a uitat,
A rămas cu ta-su, că era bogat...

Altul mai că plânge, ochi ce trist zâmbesc,
Trei ce-acas` l-așteaptă, trei ce îl iubesc.
Jumatea lui de suflet, e bolnavă grav,
Cei mici plâng mereu... și-l așteaptă-n geam...

Departe, fix în față, alți doi ochi săraci,
Sunt mari, frumoși și sinceri, păcat de corpu-i gras.
Merge cu ei în pământ, că asta-i societatea,
Prețuiește carnea si cam scuipă cartea...

Mai sunt câteva, perechi albe de ochi,
Ce ne tot blesteamă, ca suntem erori.
Că am ajuns prea jos și că nu ne pasă,
Că ei erau mai buni, când aveau vârsta noastră...

Și stânga, dreapta...în față, peste tot,
Sunt doar ochi ce trist, zâmbesc povestea lor.
În fiecare dimineață, asta mi-e pedeapsa,
Vinovat ca pot citi, ce le ascunde fața...


sâmbătă, 5 octombrie 2013

Cât încă pana-i neagră


Cât încă pana-i neagră


Din când în când îți cere vremea
Recurs la tot ce a fost și va urma,
Tot ce a fost bun sau rau și cauze,
Vremuri câand erai pe jos... că adunai laude.

De m-aș lăsa singur la cald
Ca să dospesc gânduri mărunte,
Poate-aș gasi în ultim ceas
Finalul multor drumuri scurte...

Că au fost timpuri sus în vârf
Zburam din floare-n floare,
Acum e totul mult și spân,
Un degrade făr` de culoare.

Și scurt mă-nalț în prea mulți ochi,
Vor să mă țină lângă ei,
C-am suflet ce adună stropi
Și iris făuritor de chei...

Nu pot sta mult pe loc
Să-i las să mă cunoască bine,
S-ar pierde-n prea mult foc
Și lacrimi zăcânde-n mine.

Așa că dau din aripi cât mai pot,
Cât încă pana bate vântul...
Și când mai strâng secunde-n plus
Rămân doar eu cu gândul...

marți, 24 septembrie 2013

O frunza tot cade


O frunză tot cade


O frunză tot cade,
M-apleacă și fuge,
Imagini devin ude
De vânt ce le-aduce...

Octombrie e iar,
An ce-a trecut,
Îmbelșugat cu amar,
Amintiri a crescut.

O frunză tot cade,
Iar mă aplec,
Stă s-o ating,
... și pleacă defect.

Apă tot e, apă o sa fie,
Trebuie s-o prind, să-mi rămână mie...
Nimeni nu vede dar ploaia tot vine,
O frunză tot cade, tot nu stă la mine...

La mine îi e casa,
Cald printre decor,
Ea nu știe asta,
Pleacă-n lumea lor...

Și știu că în final,
De sub picuri va vorbi,
Cu un fals vulgar,
Va plânge, va zâmbi...

O frunză tot cade
Dar e prea târziu,
Afară-s bălți colțoase,
La mine cald de pustiu...

O frunză tot cade,
Asta-i ultima,
Stau lânga foc,
Eu si foaia mea.

joi, 19 septembrie 2013

rar de timp...

rar de timp...


Se facea ca iar a trecut degeaba ziua,
Vorbe spuse tarziu in noapte,
Cand peste tot domnea galagia,
Noi ne pierdeam pictand in soapte...

Ciudat parfum de jos in sus se naste,
Cand ma iei in brate... pe la spate...
Cand stiu ca acolo vrei si te-ating,
Mirosul ce numai noi doi il stim.

Intuneric, doua umbre perfecte,
Se alearga,se saruta... se mangaie.
Preludiu intens si pretuit de amandoi,
Mai e putin din noapte...putin pentru noi.

Privirele se intalnesc din cand in cand,
Putinele urme de lumina ne-nfrang,
Radem subtil si scurt, pe rand,
Ti-e prea irezistibila...lumina de pe gat.

Doi din nou dar rar de timp,
Am facut din vis, secunda de pretuit,
Si intind mana dreapta, tu pui capul,
Inimile ne intra-n cadenta, e iarasi calm patul.

Ma tragi la raspundere ca stetam pe interzis,
La perete nu stiu cum de am ajuns,
Tac, te privesc indelung pana soarele e din nou viu,
Te trezesc cum numai eu stiu.


marți, 17 septembrie 2013

Nu aveti Dumnezeu !


Nu aveti Dumnezeu !


Voi toti, insemnati crestini din primele zile,
Toti ce sariti cu cruci cand vedeti bisericile,
Priviti putin in oglinda, adanc spre voi,
Inercati sa vedeti, de ce Dumnezeu nu e cu noi.

Din gura ajutati neconditionat pe toata lumea,
In mediile de socializare dati like si share intruna,
In fata unui popa va caiti pentru pacate,
Cum ati iesit din biserica va mancati pe la spate.

Curve cu ochi dulci ce sunteti,
Pozati in sfinti dar fugiti dupa arginti,
Si aveti inima doar daca aveti de castigat mai mult d-un leu,
Credeti-ma cand spun, nu aveti nici un Dumnezeu !

Dati vina pe animale ca va pun in pericol viata,
Cand voi le-ati invadat demult casa,
Si va treziti din somn doar cand e prea tarziu,
Credeti-ma cand spun, nu aveti nici un Dumnezeu !

Cum va gasiti voi cauza oricarei probleme,
Mereu e de vina altcineva cand dati de belele,
Si acum ii alergati sa le luati viata, solutie cu IQ de cimpanzeu,
Credeti-ma cand spun, nu aveti nici un Dumnezeu !

Nu a mai ramas in voi nimic pur, nimic bun,
Orgoliul si nevoia de bacnota nu cunosc nivel de maximum,
Va faceti ca ploua cand se intampla langa voi ceva rau,
Credeti-ma cand spun, nu aveti nici un Dumnezeu !

Si da, asta inseamna pentru voi sa va realizati,
Sa aveti cu ce cand vreti sa cumparati,
Femeie fotomodel, bani, case, masini, respect si faima,
Nimeni nu se mai gandeste la suflet ca e slab si mai putin viu,
Credeti-ma cand spun, nu aveti nici un Dumnezeu ! 

joi, 12 septembrie 2013

usor, inchide ochii...


usor, inchide ochii...


Inca o zi, aceeasi ca de obicei,
Alt om, alta nevoie de mine si ale mele chei.
Acelasi scop in forme si culori diferite,
Plin de fericiri de dat, alunec incet printre...

Cu inima mare chiar daca e goala,
Le dau ca ma obliga faptele d-odinioara...
Si da sunt satul de tot, o sa ma opresc in curand,
Finalul il astept demult, am si uitat cat..

Usor, inchide ochii...ia-ma de mana,
Asculta-mi doar vocea cand totul e-n surdina,
Nu mai are rost aici, e plin de negru si gol de sentimente,
Nu meriti atat suspin, atatea lacrimi sparte.

Orice mana intinzi esti privit suspect,
Si cel mai bun prieten e posibil sa te fi mintit,
Sentimentul mut e ceva de moda veche,
Orice are un scop si un pret pereche.

Totul e parca pictat in ulei si de un rece roz,
Sa arate bine la exterior, inuntru jivin si hot.
Legaturi de dragul artei contemporane,
Bazata pe laude, prostime, musai un loc in niste ecrane.

Incerc sa deschid ochi si sa trezesc suflete adormite,
Sa le arat cum parfumul prostiei lor se simte,
Dar au ajuns atat de rau,cu ochelari de cal vorbesc,
Aproape mi-am gasit-o, in curand ma opresc.

Asa ca usor, inchide ochii... iti spun eu cand sa-i deschizi,
Cand raul n-o sa mai fie in aer si singura o sa simti,
Stiu unde si cum sa ajung acolo,
Dar e bilet de doi, nu se poate mono.

marți, 3 septembrie 2013

Razi putin...


Razi putin...


As vrea s-o fac
Dar mi-e tot mai greu,
Prefer sa tac,
Sa duc luptele doar eu.

Spui sa rad mai des ca am un zambet frumos,
Sa fiu mai optimist chiar daca acum totu-i pe dos,
Ca o sa fie bine in curand, nu mai e mult,
Dar incet incet imi cam dau seama ceea ce sunt.

Razi putin daca poti... cand soarele da sa apuna,
Cand aflii ca un frate mai are un an... sau poate o luna.
Razi daca poti... cand te uiti tacut in jur,
Si tot ce vezi sunt buze ce se misca nepasator.

Sa  nu ma gandesc zici... la trecut,
Ca asta mi-ntuneca zambetul.
Dar durerea de acolo e multa si inca proaspata,
E deocamdata singura mana ce ma ridica.

Vad numai rau oriunde ma uit,
Pe fete de ingerasi, ochi de curve sunt...
Spune-mi cum sa rad si sa trec peste,
Mai bine imi pui o mana la ochi, si una la ureche...

Razi tu putin cand vezi oameni fara caracter,
Cand omoara natura pentru portofel,
Injura si lovesc animalele,
Scuipa si vorbesc ca javrele..

D-asta tac si zambesc rar,
Cat stau cu ochii deschisi am doar gust amar,
Si daca reusesti macar sa ma faci sa zambesc,
Acum ai sa intelegi cat conteaza-n ochiul meu defect. 

duminică, 25 august 2013

Imi place


Imi place


Cand ploua si toti fug,
Imi place sa privesc cerul,
Zambesc si ma fac ud,
Stau si rad de restul...

Decat sa ucizi ploaia cu umbrela ta,
Mai bine-ai scoate capul, te-ai elibera.
Inchide ochii si respir-adanc,
Simte mangaierea si gustul ei curgand.

Fugi unde e verde si lasa-te lovit,
Inchide iar ochii si cazi, lipit de pamant.
Asculta ce zice iarba, ce-ti soptesc greierii,
Cu capul usurat, s-asculti balada verii.

E plin de viata peste tot, natura din-prejur,
Voi panicati de laude, va omorati singuri,
Va dati ostatici lor, masinarii destepte,
Credeti ca traiti dar sunteti morti devreme.

Imi place sa privesc, natura ore-n sir,
Atatea se petrec, voi nu vreti sa stiti...
Minti bolnave ce omorati cu gura,
Tristii ce zambesc doar cand gasesc lauda.

Pamantul racorit de ploaia ce-a trecut,
Ma face deseori, fericit si mut.
E tratament perfect caci stau prost cu nervii,
Asta plus cafeaua... si inspiratia serii.

Pe o banca...


Pe o banca...


De ce sunteti urati,
De ce fara motiv,
Cand toti suntem saraci,
Nascuti bogati divin ?

De ce sa ai multe,
Cand viata-i tot mai scurta,
Aproape de-ti ajunge,
Una s-o faci iubita...

Pe-o banca stau, miros,
Cum timpul se grabeste,
Fii fericit, frumos,
Ca poate maine ti s-opreste.

Din tot ce-ai adunat,
Nu poti lua nimic,
Si daca inima ti-a stat,
Tu sa fii fericit.

Ura te distruge, la fel si invidia,
Cancer sufletesc, creat cu mana ta.
Intreaba-te de ce, cum ai ajuns asa,
Ca sa gasesti raspuns, deschide-ti inima...

In loc sa te faci rosu si sa scoti fum,
Cauta-ti tu calmul, incearca sa fii bun,
Ajuta pe oricine, cat ai in putere,
Si o sa gasesti alin, unde era durere.

marți, 13 august 2013

ultim ego


ultim ego


am fost iubit si nu o data,
am cautat mereu aceeasi fata,
printre vieti si lungi poteci,
am vrut sa vad pe unde ma astepti.

am fost cu multe, stiu si asta,
mereu cam scurt dar la fel e si viata,
una singura ma-nteapa-n piept,
c-a fost perfect dar a trebuit sa plec.

si asta sunt de cand ma stiu,
exceptie la orice regula de viu,
primesc multe fara sa le cer
dar orice vreau mi-e interzis din cer.

ma cam sufoca lumea din jur,
cu problemele lor existentiale aproape de nul,
centrele lor banale de discutie si maxim interes,
doar ii ingroapa mai mult in ceea ce nu stiu ca si-au ales....

pentru mine e totul simplu si vizibil,
frumosul lor e ceva scump, urat si penibil,
experienta ma face acum sa vad clar,
nu pot sa fiu dulce cand totul e amar.

d-asta ma plictisesc prea des,
ca prea devreme am trait intens,
cat pentru 3 vieti si am obosit,
acum vreau sa ma odihnesc un pic.

sa stau singur in natura,
sa tin un porumbel in mana,
sa ma pierd in tot ce nu-ti cuvanta,
decat daca esti sincer si cu inima buna.

luni, 12 august 2013

te tot aman

te tot aman ...


si parca ma vrei sa plec,
la fel de tare sa raman,
dar simt cum incet ma trec,
si nu-mi mai sunt stapan .

se duc grabit si buclele,
apune suflul tineresc,
cand aproape-mi atingi spatele,
ma-ntorc incet si iti zambesc .

nu am ajuns ce mic speram,
nu stiu nici cat as mai avea de mers,
excelez in multe  dar e in van,
caci nu-mi trezeste interes.

pustiu eu sunt, pustiu ma stiu,
de lumi, dorinte si iubiri,
dar ceva inca nu s-a stins, e viu
si vrea sa mai raman p-aici .

cu sfatul meu patat de amintiri,
rascrucea vrea sa i-o alint
tu nervoasa te tot uiti, te miri,
cand mereu tre' sa te resping .

o datorie ma tot tine,
nu incerca sa ma-ntelegi,
demult vroiam sa vin cu tine,
p-aicia toate sunt prea reci.

du-te in pace, te rog lasa-ma,
nu am ramas aicia pentru mine,
cand o sa te chem., sa vii …  dar iarta-ma,
ca o sa vii doar pentru mine.

miercuri, 31 iulie 2013

Vers in doi



Vers in doi

                            in colaborare cu Ruxandra


De-a lungul anilor, tu tine minte,
Ti-am scris sute de cuvinte:
Ti-am scris de dor,
Ti-am scris ca mor
Ti-am scris ca a mea inima mai bate..
Ti-am scris ca stiu ce ne desparte..
Ca ale tale soapte fine
Zdrobeau incet raul din mine.

Ti-am scris de bine si de rau,
De cum puteam sa fiu in locul tau,
Ti-am scris cu glas tare in cerneala,
Ti-am scris de dragul de odinioara,
Cand obisnuiam sa fim,
Acum doar departe stam si ne dorim...

Ti-am scris si de plictiseala,
Ca tu nu ma mai scoteai p-afara,
Ti-am scris cand ma uitam pe geam,
Ca era tot ce nu demult iubeam,
Ti-am scris batuta de speranta,
Ca poate,poate... macar o data-n viata...

Dar eu sunt eu caci nu am ales,
Asta o scriu cu gust intens,
O scriu sa pot sa ma descarc,
Ca asta e modul meu prin care reusesc sa tac,
O scriu ca maine s-o citesc tot eu,
O scriu sa pot sa stau la locul meu.

miercuri, 24 iulie 2013

De sezon


De sezon


Si nu-mi arata ce ai,
De vrei sa ma ai,
Dezlipeste-te din colturi,
In aer sa-ti simt mirosul..

Prin titlu prefa-te,
Alearga-ma putin,
Din nou in plina noapte,
Sa vreau sa nu dormim.

Imbraca-te sumar,
Culori cat mai putine,
Ador frumosul natural,
In nuante cat mai fine.

Gaseste-mi slabicinea,
Transform-o in intriga,
Cand somnul vine sa ma ia,
Tu sa-mi tii tare pleoapa.

Caci de ma faci si-ncep,
O sa te savurez nebun,
Secundele le inec,
Cu totul te patrund.

Deci ai grija unde stai,
Sau ce vrei de la mine,
Ca-mi vine pofta greu,
Dar mult ea ma mai tine.

Pentru cei saraci cu duhul,
Avari de efemer si femei cu de toate,
Asta a fost de dragoste,
Dar nu de femeie... ci de carte.

luni, 15 iulie 2013

Echilibru


Echilibru


Se facea ca mergeam printre verdeata,
Ca totul era in miros de  fericire si albeata,
Ca toti aveau cat sa le ajunga,
Nu mai simtea nimeni nevoia sa planga…

Ca femeile erau din nou femei,
Cu vorba putina si simtul recunostintei,
Hainele cu bun simt imbracate,
Ca in fiecare amiaza dechideau cate o carte…

Se facea ca barbatii erau din nou barbati,
Respectau femeile si erau eleganti,
Le placea sa munceasca cinstit,
Si ei isi gaseau mereu timp pentru citit.

Ca animalele nu mai erau vanate,
Toti le tratau cu bunatate,
Cand se taia un copac se plantau zece,
Culorile dansau in milioane de nuante.

Si era un peisaj parca divin,
Existau din toate cate putin,
Se multumea oricine cu cat primea,
Se bucura de viata din plin caci o avea.

Pretuiau momentul stiind ca asta conta,
Viitorul ce o sa aduca nu ii interesa,
Erau mai calmi si mult mai fericiti,
Nu existau certuri sau oameni fara dinti.

Nu exista boala de a cumpara orice,
Nu existau moda sau industriile muzicale,
Singuri cantau si aveau voci minunate,
Singuri isi faceau haine si erau superbe prin simplitate.

Am vrut sa raman, ma simteam perfect,
Eram mult mai calm, puteam radeam sincer…
Dar alarma si fratele m-au trezit intr-un tarziu :
“ ‘neata ba ! La cat pleci la serviciu ?”



vineri, 21 iunie 2013

Colectionar avar

Colectionar avar


Ce a fost a fost frumos,
L-am imbracat cu trecut pretios.
Nu stiu daca sau cat m-ai mintit,
Nu stii daca sau cat am crezut...

Ma bucura caracterul format,
Ca am un mecanism ce ma apara fortat,
Acum cand pe lume mai sunt putinti sfinti,
Cand a diparut pana si iubirea..fata de parinti...

De la-nceput stiam si ti-am recunoscut,
Imi place sa colectionez si asta foarte mult.
Viata o vad ca o continua calatorie,
Mereu tre sa pui la colectie cate o amintire.

Dar eu am gust si sunt avar,
Pastrez doar ce ma ferice in amar,
Momente ce le merit si ma merita,
Unde eu mi-eram singura ispita.

E bine sa inveti din greseli ca sa nu le repeti,
Asta nu inseamna ca trebuie sa le si pastrezi,
Pun la colectie numai ce are urma de soare,
La alb-negrul meu, sa dea putina culoare.

Imaginea cea mai frumoasa cu tine,
Pictata in culori intelese doar de mine,
Singurul ce o poate vedea doar eu sunt,
O expozitie mentala ce ma gadila la gand...
                                        din cand in cand...

Asa ca o sa te pastrez in culoare, nu in dungi,
Cum imi placea sa-ti spun, icoana cu picioare lungi,
Cu parul lung si matasos, pulsul cald in mana,
Privire dulce si timida, cu ochi mici ca de zana...

marți, 23 aprilie 2013

O alta lume






O alta lume


Un fum ce curge lin,
Ma umple si m-apasa,
Pierdut in al tau gand,
Iar vine...parca pleaca.

Ma simt satul de tot,
De lume si simtiri,
As vrea din nou sa pot,
Sa uit si sa respir.

Nici muzica nu e aici,
Nu-mi mai alunga stari,
Ai luat chiar tot cu tine,
Pierdu-te-ai printre zari.

Deschid o alta lume,
Prinsa-ntre coperti,
Ma prinde si ma-nvie,
De ale tale morti.

Ma leagan printre randuri,
Literele ma saruta,
Doar ele-mi dau fiori,
Cum tu-mi dadeai odata...

Aici m-afund mai nou,
Caci totul e degeaba,
Nu mai am vant sa zbor,
De ceata-i plina zarea...

Aici pot fi ce sunt,
Lor chiar nu le pasa,
Ma stiu de mic si vor,
Sa stau la ei in casa.

Sa o cutreier toata,
Si dupa ce-o termin,
Sa vad ca-n urmatoarea viata,
O sa primesc ce merit.

duminică, 21 aprilie 2013

Am vrut sa stau..



Am vrut sa stau.. 

Era cald si era bine,
Incepusem chiar sa prind drag de tine…
Nu ma mai interesa timpul,
Nici restul lumii, nici locul…

In sfarsit simteam ceva,
Inautru, real si putin aiurea…
Am intrebat lumea si am inteles ca e bine,
E bine sa te-ndragostesti, am zis sa ma risc cu tine…

Povestea-mi demult n-o mai spusesem,
Nu mai vroiam sa fiu stiut, nu mai vroiam semn…
Dar ai aparut si simteam ca trebuie,
Am vrut sa stau si sa vad cum e…

Viata inca o data mi-a aratat ca-s mic,
Ca nu e pentru mine… sa vreau nu e suficient…
Nu pot sa fac mereu ce imi propun,
Am vrut sa stau dar n-aveam cum…

Am gasit linistea si calmul,
Rasaritul de luna impletit cu apusul,
Surasul ce scotea soarele din hibernare,
Am vrut sa stau… si doare…

Nu vroiam sa ma reintorc,
Sa fiu aceeasi privire rece fara scop,
Plin de ganduri si suflet mort,
Am vrut sa stau… dar m-ai plecat…

In mine am vrut sa stau sa ma pastrez,
Cand va veni timpul, tot d-aici sa-ncep,
Sa fiu exact cum am fost lasat,
Am vrut sa stau… si chiar am stat.