luni, 14 aprilie 2014

atemporal .


atemporal .



Am un singur Dumnezeu si credinta proprie,
Depasesc clisee dobandite si traditii popice.
Totodata imi place sa citesc si sa naufragiez des in istorie,
De preferat la greci… si-n mituri filosofice.

Impins de miros de soare si iz de cafea,
Imi cade-n mana o teorie scrisa de cand lumea.
Cum ca omul la inceput era defapt doi,
Cu doua fete, el si ea, patru picioare, patru maini .

In forma asta puteau infaptui orice ii ducea gandul,
Puteau zbura, sfia moartea si modela Pamantul.
Zeus simtind primejdie, l-a taiat in doua cat inca putea,
Blestemand pe fiecare, in colt de lume, sa-si caute jumatatea  

D-asta nu e loc de compromisuri si nici de graba,
Cand o sa dai de jumatate, nu vei avea nevoie de dovada.
Se simte in aer, se vede in ochi si adesea in mic detaliu,
Cum doi devin din nou unul si pot infaptui cu gandul.

Azi e ieri si maine-i azi… ca inca-s proptit in ample cugetari,
D-aia stiu ce vrei cand tu nu stii cum sa ceri.
Stam o ora si simtim ca a trecut saptamana,
Modelam timpul dupa cum ne vrea inima.

Nu exista “consumam prea prea repede frumosul”,
Cata vreme e infinit iar timpul e sclavul nostru.
O facem intens ca asta ne felul si asta e momentul,
O sa traim in viata asta cat n-am trait in restul.