miercuri, 23 ianuarie 2013

Timpuriu



Timpuriu


O ultima dorinta,
Ca poate maine nu-i,
Sa mai dea o data-n mine,
Ochii ei caprui.

Sau verzi, ca cine stie,
Memoria e pustie,
Sau albastri, nu-mi aduc bine aminte,
Cand ii priveam, nu aveam culori in minte.

O ultima dorinta, poate timpurie,
Poate maine chiar o sa fie,
As vea sa o vad doar,
De departe... de pe alt trotuar.

Sa o vad fericita, zambind,
Sa stiu ca i s-a scurs al meu venin,
Vocea din nou ca ii e calda,
Dulce si suava, cum era odata...

Ca a uitat lacrimile curse,
Gustul promisiunilor spuse,
Ca a uitat de mine demult,
Ca nu a uitat cat de dulce sarut.

O greseala ce inca nu o stiu,
A dus-o departe, a adus pustiu,
Un suflet usor ca un fulg jivin,
Ce sta gol si nu mai vrea veodata plin.

Si timpuriu sunt ca-ntotdeauna,
Simt cum viata mai mult ia in loc sa dea,
Poate mi-as chema de-as sti,
Sfarsitul zorilor de zi.

Trist in sinea-mi,
Inca nu-mi vad rostul suflarii,
De ce am dat fericirea uitarii,
De ce doar eu pot sa vad cand plang pestii ?