Timpuriu
O ultima
dorinta,
Ca poate
maine nu-i,
Sa mai dea o
data-n mine,
Ochii ei
caprui.
Sau verzi,
ca cine stie,
Memoria e
pustie,
Sau
albastri, nu-mi aduc bine aminte,
Cand ii
priveam, nu aveam culori in minte.
O ultima
dorinta, poate timpurie,
Poate maine
chiar o sa fie,
As vea sa o
vad doar,
De
departe... de pe alt trotuar.
Sa o vad
fericita, zambind,
Sa stiu ca i
s-a scurs al meu venin,
Vocea din
nou ca ii e calda,
Dulce si
suava, cum era odata...
Ca a uitat
lacrimile curse,
Gustul
promisiunilor spuse,
Ca a uitat
de mine demult,
Ca nu a uitat
cat de dulce sarut.
O greseala
ce inca nu o stiu,
A dus-o
departe, a adus pustiu,
Un suflet
usor ca un fulg jivin,
Ce sta gol
si nu mai vrea veodata plin.
Si timpuriu
sunt ca-ntotdeauna,
Simt cum
viata mai mult ia in loc sa dea,
Poate mi-as
chema de-as sti,
Sfarsitul
zorilor de zi.
Trist in
sinea-mi,
Inca nu-mi
vad rostul suflarii,
De ce am dat
fericirea uitarii,
De ce doar
eu pot sa vad cand plang pestii ?
