Dragii mei, voi scumpi părinți...
Timpul are mersul lui, pentru toți e diferit,
Pentru unii e mai lent iar cu ei prea grăbit.
Tu, pământ ce te lovim, de ce îi vrei prea devreme ?
Mai lasă-i cu noi un timp, să ne scape de probleme...
Mi-au dat viață, m-au crescut, îi vrei acum-napoi la tine,
Vedem multe prea târziu, mai lasă-i te rog cu mine !
Te rog mai întâi pe tine ca să nu mă plâng mai sus,
Să-i lași să stea și să culeagă, ce cu greu ei au crescut.
Doamne, "dă un ordin, dă ceva",
Cum plângea și Păunescu, la fel plânge ruga mea.
Dacă tot nu-i faci nemuritori,
Măcar nu-mi lăsa ochii să vadă, sufletele lor cum mor...
Lasă-ne aici cat vrei dar nu ne lua pe rând,
Pentru multe mut am plans, pentru ei nu vreau sa plâng.
Ia și-adună timpul vieții, de la toti ce îmi sunt dragi,
Boli, bucurii și lacrimi, apoi împarte-le egal.
Și-au luat de la gură și au tras cât au putut,
Ca s-avem tot ce pofteam și tot nu ne-a fost d-ajuns.
Și-au platit pentru greșeli, semnate cu orb de noi,
Au știut să ierte multe... dând iubire înapoi.
Palmele bătătorite, ridul umple fața lor,
Degeaba sunt treaz acum, că miroase-a timp de dor...
Ochii obosiți de viață, plâng si râd de fericire,
Au crescut copiii mari, miros trist de depărțire...
