vineri, 7 octombrie 2016

vară-n ochii lui.


vară-n ochii lui.

 S.R.I.C.

în pas grabit, îţi mişti de dimineaţă unghia,
că stea eşti printre toţi, dar te-a ales cartea.
ne-am robotizat de singuri, am închis cărări,
ca să fim vazuţi bine, sa fim vazuţi ca ei.

iţi fură viaţa cu lei, te-ademenesc constant,
iţi cumpără oboseala, c-un turcesc rahat.
la apus mai speri, doar ca să ajungi acasă,
nu e nici a ta, nu e nici a voastră.

ajungi acolo unde, odată era linişte,
la fulgul ăla moale, acum te rugineşte.
sunt coşmare vechi, de când erai tristă copilă,
toate se spărgeau spre tine... şi n-aveai nicio vină.

te-ai încrezut în prieteni, că îi ştiai de-o viaţă,
dar purtau altă mască, pest-adevărata faţă.
şi rând pe rând, îţi iei palme crezând că le meriţi,
ba chiar le ceri, că poate aşa mai uiţi.

ţi-am zis că pot, că sunt magician,
nu mai crezi nimic, nici măcar în bani.
te-ai înrăit degeaba, cum des la douăzeci se-ntâmplă,
au trecut vreo doi, când te-ai trezit din culpă.

începi să ai din nou, tremur în capilare,
şi vrei nu vrei ajungi, ca fratele mai mare.
canalizezi urma de suflet, doar spre ce cu adevarat merită,
mare parte însă, cele care nu cuvântă.

ţi se ascut mai toate, mai mari şi mai multe,
simţuri antice, străvechi... de umbră-ţi sunt cusute.
în zori de dimineaţă, miroşi cafea cu aer proaspăt de seară,
ochii tăi văd alb si rece, dar ochii lui îţi sunt vară...

joi, 6 octombrie 2016

fior retard

fior retard

A.D.P.


subconştient în şubrezime, în spasme şi dorinţe,
tăcut aşteaptă noaptea, în vene ca să-i intre.
de-a lungul zilei stă in umbră, sub limba el asudă,
final de lumanare, se-ntinde, ferice scurt suspină...

iubire cu orizontala, că rar vremelnic se-ntâlnesc,
tango e la preludiu, lasciv dansat, la bec.
parcă şi inima-i răcită, deodată-n colţ surâde,
când chiar şi pentr-o secundă, în vis te poţi ascunde...

acolo-n întuneric, eşti propriul tău erou,
ai tot ce ţi-e mai drag... sau tot ce ţi-e mai rau...
poti călca pe vânt, să te scalzi în nori,
şi trist când el răsare, tu din nou tot mori.

azi fu pe îndelete, aproape vineri, treişpe,
că te-nfundaşi sub gene, dar urechea te trezeşte...
e zgomot la perdea, sunet obscur ca de final,
unealta vieţii p-un tăiş, a morţii-n celălalt.

se zbate să ucidă, lumea ta de vis,
că trage după ea, coşmar de plumb încins.
începi să tremuri tot, fior retard în aburi,
te clatină în oase, nu ştii cum să-l alungi.

degaba stai chircit, aştepti miracol ca să-l dreagă,
doar tu erai eroul aşteptat, de toţi în ceas de seară...
se uită elemenţi, mărgele negre doar la tine,
credeau c-o să-i salvezi... acum aşteaptă soare-vine...

marți, 4 octombrie 2016

pamflet pe gânduri negre

pamflet pe gânduri negre

R.G.T.

se crapă ca de ziuă, spumegă şi tace,
o mare de idei, învolburată... zace.
cu raze zâmbitoare, ieri parcă eram pe faţă,
tot zambitor şi azi, ascuns adânc prin ceaţă.

bolând şi prost în iris, credeam ca-i bine când e bine,
trecut-au multe luni, de când râd eu... de mine.
se-ntâmplă câteodată, să vrei să te laşi prostit,
cam ăsta e preţul, ca să poţi fi fericit.

să plâng cu lacrimi de crocodil, urlă voci vecine,
dar cum să plâng acum, când tocmai mă fac bine?
şi ele ştiu de-o viaţă, că plânsul e poveste,
am plâns numai în mine, închisele ferestre.

pamflet pe gânduri negre, idei se cern prin riduri,
cu firul de la pantofi, pe rând o să mi le gudur...
sunt tot pantofii veseliei, ce găzduiau albeţe gânduri,
de ce să le-nec cu lacrimi, când pot ca să le spanzur?