Doar dus

Doar dus

Da-mi un bilet doar dus, catre trecut,
Am ratat multe ocazii, pentru c-am fost mut.
Sa-mi pot da cate o palma, la fiecare cuvant,
Pe care nu l-am spus, sau l-am inghitit.

Rezultat al vietii, definit de alegeri proaste,
Care atunci pareau perfecte... pe la coate roase.
Vechi hoinar agil, ferice timpuriu,
O mie de masti, ca sa par mai viu.

Curg multe vieti prin vene, in ochi se vad tot timpul,
E fata tabacita, arsa pan’ la filtru...
Pielea ca de sarpe, parca tot mai fina,
Naparlita strat cu strat, decizie si vina.

Gandim in trecut sau viitor, prezentul e absent,
Iar secundele sunt triste, ca mor incet, incet...
Toti cred ca stiu cat inseamna o eternitate,
Insa de prea multe ori, o clipa o strabate.

Asa ca da-mi biletul, sunt grabit de soarta,
O sansa daca am, vreau s-o am pe toata.
Cuvantul n-o sa moara, nici chiar inghitit,
Fiecare clipa, sa se opreasca-n timp.