vineri, 10 ianuarie 2014

Și chiar aș zâmbi...


Și chiar aș zâmbi...

Și chiar aș zâmbi... dar nu mă lasă ochii,
Prea multe hiene, șerpi veninoși și scorpii,
Prea puține suflete de păcat neatinse,
Și sunt atâtea coloane ce se lasă compromise...

Iubiri de fațadă cu scop de bordură,
Prietenii întreținute pe post de laudă,
Se cumpără orice și asta în exces,
Decența și onoarea nu fac parte din succes.

Puțini părinți ce mai primesc respect cerut,
Copii tripați pe vârstă, sex și port d-adult,
Copilă de paișpe arată ca la douăștrei,
Nu mai machiază păpuși, se machiește-n club și-n băi.

Se promovează puternic nonvalori pe sticlă,
Prostia, incultura, lipsa de moral și etică.
Tinerele talente n-au bani ca să fie auzite,
Se zbat să supraviețuiască, ajung genii obosite.

Țarani cu două clase ne fură la costum,
Țigani analfabeți, aștia ne conduc.
Pe lângă om la suferință, trec ochi nepăsători,
Te naști, te lupți ca să trăiești... și mori.

Și d-asta zâmbesc rar, sunt puține motivele,
Puține chestii bune, să-mi mângâie retinele.
Caut zone neatinse de modern și negru,
Bătrân ochi blând de om, ca să zâmbesc integru.

de timp reintregit


de timp reintregit


aceleasi idei scrise pe limbi diferite,
acelasi dor nebun ce ne joaca si le-aprinde,
secunde de contraziceri transformate in ore,
eu ca argument am viata, tu incapatanari minore.

si le lasam sa-si faca jocul ca altfel ne stau pe cap,
dar la auzul vocilor, toate limbile tac,
vorbim doi, suflet reintregit de timp,
doua bucati ce se-mbina partial perfect.

si spun partial ca nu mai sunt pe dinauntru finisat,
am multe parti lipsa sau gauri ce s-au agravat,
margini ce arata haotic, ca ritm de inima nebuna,
ca asa e cu viata, fiecare durere te curma.

la exterior e invers proportional,
m-am format mai fals si tot mai hilar,
sclipitor, plin de ironie si sarcasm,
asa potolesc ce e inauntru, prin ochi sa nu-i ard.

tu esti pura in gandire si doresti bine oricui,
ai buze inocente... ochi mari, negri si dulci.
poti sa accepti scuze, ierti fara prea mult efort,
si inca 1000 de chestii ce numai eu le stiu ca nu pot.

fara a sti, s-au facut de motive, o mie la numar,
ce ma calmeaza mereu cand iau foc sau ma supar,
si e linistea de care am nevoie, chiar de ne mai tachinam,
ma faci sa zambesc fara sa vreau, sa tac cand vreau sa zbier.