Și chiar aș zâmbi...

Și chiar aș zâmbi...

Și chiar aș zâmbi... dar nu mă lasă ochii,

Prea multe hiene, șerpi veninoși și scorpii,

Prea puține suflete de păcat neatinse,

Și sunt atâtea coloane ce se lasă compromise...

Iubiri de fațadă cu scop de bordură,

Prietenii întreținute pe post de laudă,

Se cumpără orice și asta în exces,

Decența și onoarea nu fac parte din succes.

Puțini părinți ce mai primesc respect cerut,

Copii tripați pe vârstă, sex și port d-adult,

Copilă de paișpe arată ca la douăștrei,

Nu mai machiază păpuși, se machiește-n club și-n băi.

Se promovează puternic nonvalori pe sticlă,

Prostia, incultura, lipsa de moral și etică.

Tinerele talente n-au bani ca să fie auzite,

Se zbat să supraviețuiască, ajung genii obosite.

Țarani cu două clase ne fură la costum,

Țigani analfabeți, aștia ne conduc.

Pe lângă om la suferință, trec ochi nepăsători,

Te naști, te lupți ca să trăiești... și mori.

Și d-asta zâmbesc rar, sunt puține motivele,

Puține chestii bune, să-mi mângâie retinele.

Caut zone neatinse de modern și negru,

Bătrân ochi blând de om, ca să zâmbesc integru.