tratament în așteptare
și cum să uit ce mi-au văzut ochii mult prea devreme,
ce mi-a simțit inima și d-aia acum nu prea mai simte.
dureri și situații ce mi-au schimbat culoarea pe dinăuntru,
oameni și suflete-mi pereche ce-au mușcat pan` a rămas doar
acru...
aș vrea să pot și chiar am facut din asta scop,
aș vrea să nu mai fiu atât de rece și sec în port,
să nu mai fiu atât de aprins pe lume chiar dacă merită,
să pot să fiu nepăsător și să pun frână la replică.
să pot să scot pe gură încă un sfat bun,
ca rezultat a tot ce-am depășit pan` acum,
cândva mi-era atât de simplu să fac asta,
se pare că a venit și nașul meu... defapt nașa.
sunt trist aproape de la începuturi, fără vlagă de vis,
am fost nevoit să traiesc dar nu pentru mine, asta m-a împins,
pietre pe umeri încă am și nu sunt ale mele,
vorbe citesc prin prea mulți ochi, asta e durere...
mă dor sinapsele și demult sunt obosite,
au garda sus încă de la naștere... poate chiar de dinainte.
sunt rezultatul colțuros al trecerii timpului,
ego și caracter solid crescut de lacrimile pulsului.
prost vreau să fiu... ca să nu-mi mai pese,
orb vreau să fiu... să nu mai m-afecteze.
sa zâmbesc din orice și să am caldă vorba,
surd vreau să fiu... să nu mă mai pot certa.
