Timpuriu

Timpuriu

O ultima dorinta,

Ca poate maine nu-i,

Sa mai dea o data-n mine,

Ochii ei caprui.

Sau verzi, ca cine stie,

Memoria e pustie,

Sau albastri, nu-mi aduc bine aminte,

Cand ii priveam, nu aveam culori in minte.

O ultima dorinta, poate timpurie,

Poate maine chiar o sa fie,

As vea sa o vad doar,

De departe... de pe alt trotuar.

Sa o vad fericita, zambind,

Sa stiu ca i s-a scurs al meu venin,

Vocea din nou ca ii e calda,

Dulce si suava, cum era odata...

Ca a uitat lacrimile curse,

Gustul promisiunilor spuse,

Ca a uitat de mine demult,

Ca nu a uitat cat de dulce sarut.

O greseala ce inca nu o stiu,

A dus-o departe, a adus pustiu,

Un suflet usor ca un fulg jivin,

Ce sta gol si nu mai vrea veodata plin.

Si timpuriu sunt ca-ntotdeauna,

Simt cum viata mai mult ia in loc sa dea,

Poate mi-as chema de-as sti,

Sfarsitul zorilor de zi.

Trist in sinea-mi,

Inca nu-mi vad rostul suflarii,

De ce am dat fericirea uitarii,

De ce doar eu pot sa vad cand plang pestii ?