aluniță

aluniță

aiurea, mă dau că nu mai știu de unde,

cum am ajuns să vorbim sau de la cine.

știu exact ora, momentul și situația,

aș vrea să uit eu multe... dar nu mă lasă viața.

timidă stai, acolo sus spre buză,

arunci săgeți, că are cine să le prindă.

crezi că vezi bine, orgoliu și nevoie de laude,

dai cu teste-n mine dar nu vreau aplauze.

am cuvintele la mine că sunt de mult timp p-aici,

și creez decor perfect, indiferent de indici.

cu pensulă unica și culori fine, constant fac artă,

pun soare și verde, unde e nor și ceață.

știai doar dând cu ochiul peste mine,

nu sunt ca restu', am alte gânduri așteptânde.

alte maniere demult și de mulți uitate,

m-ajută să prind ce restu` vor s-agațe.

acum că ai spus și pe gură,

mai în serios, mai în glumă,

vrei să vezi cât pot să duc IQ-ul sus,

o fac detașat, nu am nimic din ce vrei de ascuns.

da, am o slabiciune pentru gropițe, alunițe,

atât pe față cât și pe spate ațintite,

îmi place frumosul ce zace în toate femeile,

mai ales pistruii... și roșcatele.