băi gogule,

băi gogule,

sunt oameni ce au bani cât să poata mereu zâmbi,

dar nu atât de mulți cât să le ia mințile.

a fost nevoie să aibă că nu duceau viața,

dar ei nu ințeleg ridurile, ce ne umplu fața.

nu îi invinuiesc, chiar îi ințeleg,

au inima bună și sufletul intreg.

li se pare din povești, ce aud de la noi,

ca sună SF câteodată, d-aia pun pe foi.

băi gogule, vorbesc de momente d-alea...

când te doare-n rid că nu-ți gasești chemarea,

momente negre ce au devenit rutină,

și bei cafeaua cu fratele ce-ți împarți din vină.

vină că nu ai avut ca alții, nici strop în miez de noapte,

puțină liniște în suflet, ochi să nu vadă la spate…

copil bătrân, de când călcai la gradiniță trepte,

și te uitai la alții peste gard, să vezi câteva zâmbete.

vină că esti singurul adult printre cei adulți,

vină că ce vezi acum, nu o să poți să uiți,

vină pentru toate... și o dai pe tine,

conștient că doar asa, o s-ajungi la mâine.

fiecare zi începe și se termină la fel,

adormi cu gandul plin, ca să ieși din el.

băi gogule, lasă că ne-am învățat,

știm că nu vine soare, pe la noi prin sat.