Imagine

Imagine 

Un decor parasit de lumina,

Sarac si plin de diavoli ce suspina,

Un vag ce e descris prea amplu,

In departare se zareste satul...

Cam toate sunt aici acum,

Trecutul ce a renascut din scrum,

Motive ce au crescut impliniri,

Dorinte ce au nascut dezamagiri...

Uite ca acum sa-l vad, eu reusesc,

In stanga sta pierdut, firesc,

Singurul ce mi-a desenat continuu,

A luat ce a vrut si a lasat veninul...

Mandru sta cu capul plecat,

Cand a venit n-a anuntat,

Singurul ce a reusit sa ma prosteasca,

Mereu eu il omor dar el prinde viata.

Si langa el la fel de linistit,

Sta orgoliul, frate mult iubit,

De-a pururea alb si nepatat,

Singurul noaptea... la capat de pat.

Fete misele ce ma tintesc,

Buze ce m-au iubit si poate inca ma iubesc,

Unii ce odata ii credeam frati,

Si ochi ce demult mi-erau uitati.

Sunt multe si imi obosesc ochii,

Prea multe ce nu le vream a reaminti,

Si eu abia puteam atunci, in frau ca sa le tin,

Acum ce o face trebuie sa fie divin.

O silueta frumoasa si plapanda,

Sta-n centru si le tot cuvanta,

Aura ce-i umple de frica,

Niciunul nu vorbeste, niciunul nu se misca.

Prea aproape,

de parca-mi stai pe nas,

Prea departe,

Nu te ajung cu al meu glas.

E vis caci altfel nu-i posibil,

Sa poti astampara un iad sensibil,

Sa stai in mijlocul lui nepasatoare,

Chiar de e vis... el tot ma doare.

Uimit incerc din nou,

Sa vad dincolo de tablou,

Sa-l fac sa-i aud vocea,

Cum fac sa te pot vedea.

In centru te gasesti,

Cum niciodata esti,

Si pe neastepte,

O rama ne desparte...