altfel pe gura...

altfel pe gura...

Da...aveai dreptate,

Chiar daca o spuneai siret,

Ca ma tineai pe loc,

Ca nu-s cat ma cred de destept...

Ca mai bine pleci

Si ma lasi sa imi iau zborul,

Ca nu suntem sortiti,

Ca nu o sa-ti simt dorul.

Printre putinele lucruri bune,

Ce fara a vrea mi le-ai facut,

Dar o data auzite,

M-au trezit... m-au durut...

Le stiam dar niciodata spuse,

Acum suna altfel pe gura...

Ca partial le am in oase,

Si astea toate spuse-n gluma...

Plecat-ai de nebuna,

Eu nevoit sa te las,

Ma vedeai ca o fapta buna,

Facuta unui las,

Ca o privighetoare, ramasa fara glas...

Am stat si ma tot constrangeau,

Ma puneau la colt si ma linsau,

Adevarurile rostite despre mine,

La fel cei cativa ani degeaba cu tine...

Acum singur, doar eu cu eu-l meu nebun,

Ce ma facea sa vreau mereu mai mult,

Cu greu imi recunosc conditia,

Si mai rau ma cuprinde ambitia.

Nu o sa mai las nimic, zic,

Nimic sa ma tina pe loc,

Nimic nu mai simt,

Nu mai am suflet, am doar scop.

Sa nu te doara vreodata daca ma vezi,

Sa nu te caiesti pentru ce ai zis...

Sa taci si sa asculti, de mine de auzi,

Nu e vina ta... nu stiai ca aia era poarta...

Probabil o sa ma opresc candva,

Cand una din "ea" va merita asta,

O sa le alunge pe toate din mine,

O sa umple golul deschis de tine.

Pana atunci nu stiu cat mai e,

Mi-e greu sufletul si multe planurile,

Dar probabil o sa mai tai din ele,

O data cu leacul inimii mele...