Uneori

Uneori

Vorbeam de mult timp,

Dar totusi nu ne vazusem,

Ne simteam bine vorbind,

Tacusem si... zambisem...
 

Momentul era cheia,

Zambetul tau cel dulce,

Pacat de el, statea,

Imortalizat si sincer.
 

Cu rusine-n buze,

Caci inca erai mica,

Uneori in doze,

Uram ca-mi esti amica.

Dar timpul merge numai inainte,

Si gravitatia-i la fel pentru toti,

Secunda ne-a gasit plini de cuvinte,

Eu primul pas, cat sa para de la sine.

Nu stiu daca era,

Cum imi imaginasem,

Trecut-au ceva ani,

De cand ma tot gandisem.
 

Uneori ne priveam si-atat,

Nici macar soapte,

Pe mut noi ne vorbeam,

Ti-era frig... era noapte..
 

Acelasi zambet dulce,

Inca il mai pastrezi,

Acum ca-l vad de-aproape,

Simt cum ma-ncalzesti.
 

O chestie mica si firava,

Dar ce ascunde multe,

Dulceata ta ce infioara,

Zambetul ce-ngenunche.
 

Nu stiu daca ce vreau,

E bine sau corect,

Dar e aceeasi frica,

Daca e ea si-o pierd ?
 

Si de cele mai multe ori,

Nu avem ce sa ne vorbim,

Gandim la fel uneori,

Tacem... si ne zambim...