luni, 24 decembrie 2012

În fața e vară !

 

În fața e vară !

Si multi s-oftica 
dar putin iti pasa,
Spun ca esti nebuna,
Tu ii lasi s-o faca.

Razi mereu si "las` ca trece",
Hai sa ne bucuram ca inca merge,
cat inca-i rece, cat inca-i zece,
Sa ne muste de cur cat inca au cu ce !

Si trist am fost o noapte,
la o tigara... vorbe in soapta,
Depanari de amintiri grele,
comune din multe puncte de vedere.

Cand cu al meu prost cap gandesc,
Pe gura n-as vrea dar tot le slobozesc,
intristez cu atata realism,
Te-am intristat si pe tine, fara sa am vreun motiv.

Dar dup-o secunda ai zambit,
Ai schimbat unghiul meu de rasarit,
Acelasi al tau "si ce daca ?",
Aceeasi melodie dar pe alta placa.

Dar te-a lovit iubirea,
cu aceeasi putere-apoi, la fel si dezamagirea.
Te-ai intristat si nu mai luminai,
Aveai cutite pe limba, nu mai zambeai.

Nu te asteptai la asta vreodata,
sau cel putin nu asa s-o faca,
Nu din motivele astea aiurea,
Se pare ca-l cunosteai... dar nu prea...

In multe clipe ma pierdeam,
cand de prea mult gandit ma indispuneam,
Imi veneau cele 6 secunde-n minte,
Cum tu zambeai si spuneai acele cuvinte.

Avem atatea ganduri in comun,
desi n-am trait impreuna,
cu alta 5 ani am stat suspinand,
S-ajung sa ma tin singur de mana.

Revin la subiect si spun,
Meriti ceva mult mai bun,
Ceva ce te face fericita 24,
Acel ceva ce-ti vietuieste surasul !

Gata cu nostalgia si melancolia de-a vietii toamna,
Nu te mai uita-n spate, in fata e vara,
Sper sa ajungi sa citesti prostia asta,
Sa-ti dai seama ca pentru tine am scris... sa-ti inseninez fata.
 

Te rog Doamne

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Te rog Doamne


Te rog Doamne
da-mi rabdare,
Nu-mi da putere
ca-mi ies din stare.

Atatea ganduri...
si toate rele,
Atatea asteptari...
si toate grele.

Rabdare vreau,
nu-mi da putere
Caci de-mi dai, eu...
scap in toti, prin piele.

N-am fost obisnuit
dar acum asta cer,
Fa-ma putin mai linistit,
obliga-ma s-astept.

Timpul o sa-si faca treaba,
la fel cred si Tu,
Eu de n-astept asta
pierd tot... vreau sa nu.

Daca nu pentru mine,
caci nu cred ca merit,
Fa-o pentru lume,
sa nu incep s-o stric.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

aminte

aminte

De ce tre` s-o loveşti
ca s-aduci aminte ?
De ce te obligi sa uiţi
când ca pedeapsă-ţi vine ?

Doar când greşeşti iţi vine-aminte,
iertare ceri şi te caieşti,
De ce nu te-ai gandit `nainte,
iertare ca să nu primeşti ?

Ce naţie urâtă suntem toţi,
aş vrea eu, să cred că nu,
Dar nu pot, sunteţi prea mulţi,
mă pierd şi apoi urlu...

Deci mă rog în scris, mă rog în minte..
dacă vreunul poate,
A-şi aduce-aminte,
înainte de a face, mintea să-i cuvînte !

Să nu mai curgă lacrimi,
de necaz şi întristare,
E greu a-ţi aminte,
când sângele-n sus sare.

Dar dacă reuşeşti,
să te poţi abţine,
Lacrimi o să primeşti
dar de fericire.

De ce tre` s-o loveşti
ca s-aduci aminte,
Că acolo tu pus-ai,
fără a lua aminte...

Visează-mă .

Visează-mă .


Deşi n-a fost dar a sunat,
sau poate-a fost poruncă,
Capul pe pernă l-am culcat,
cuprins de a ta rugă.

Depărtarea-i mare, ş-ascuţită mai mereu,
înnoadă sau dezleagă,
Nu am stat treaz, n-sm fost nici zmeu
dar te-am... că îmi eşti dragă !

Cu un cuvânt mai crătimat,
ai umplut o goală noapte,
Te-am visat, te-am ascultat,
într-un târziu în noapte.

C-un ochi între-deschis zăream,
frumos contur de coapse,
Părul creţ ţi-l pieptănam,
din pat... dar de departe...

Stăteai in faţă, la oglindă,
una mare cum îţi place,
Peste umăr, privirea dură,
aceeaşi care-mi place.

Uşor nu te puteai abţine,
dulce îmi zâmbeai,
Ca atunci, in chemarea cea târzie,
să vin tu tot sperai...

Ş-un cuvânt n-a scos niciunul,
dar ai venit aproape,
Un cuvânt nu a stricat momentul,
atunci târziu in noapte...

Căci din priviri ne înţelegem,
deşi noi tot fugim,
Nimeni nu ne poate înţelege,
noi doar ne zâmbim.

Nu stiu de este sau nu bine,
noi să ne oprim,
Să nu mai alergăm
şi să ne iubim...