Vers in doi

Vers in doi

                            in colaborare cu Ruxandra

De-a lungul anilor, tu tine minte,
Ti-am scris sute de cuvinte:
Ti-am scris de dor,
Ti-am scris ca mor
Ti-am scris ca a mea inima mai bate..
Ti-am scris ca stiu ce ne desparte..
Ca ale tale soapte fine
Zdrobeau incet raul din mine.

Ti-am scris de bine si de rau,
De cum puteam sa fiu in locul tau,
Ti-am scris cu glas tare in cerneala,
Ti-am scris de dragul de odinioara,
Cand obisnuiam sa fim,
Acum doar departe stam si ne dorim...

Ti-am scris si de plictiseala,
Ca tu nu ma mai scoteai p-afara,
Ti-am scris cand ma uitam pe geam,
Ca era tot ce nu demult iubeam,
Ti-am scris batuta de speranta,
Ca poate,poate... macar o data-n viata...

Dar eu sunt eu caci nu am ales,
Asta o scriu cu gust intens,
O scriu sa pot sa ma descarc,
Ca asta e modul meu prin care reusesc sa tac,
O scriu ca maine s-o citesc tot eu,
O scriu sa pot sa stau la locul meu.

De sezon

De sezon

Si nu-mi arata ce ai,

De vrei sa ma ai,

Dezlipeste-te din colturi,

In aer sa-ti simt mirosul..

Prin titlu prefa-te,

Alearga-ma putin,

Din nou in plina noapte,

Sa vreau sa nu dormim.

Imbraca-te sumar,

Culori cat mai putine,

Ador frumosul natural,

In nuante cat mai fine.

Gaseste-mi slabicinea,

Transform-o in intriga,

Cand somnul vine sa ma ia,

Tu sa-mi tii tare pleoapa.

Caci de ma faci si-ncep,

O sa te savurez nebun,

Secundele le inec,

Cu totul te patrund.

Deci ai grija unde stai,

Sau ce vrei de la mine,

Ca-mi vine pofta greu,

Dar mult ea ma mai tine.

Pentru cei saraci cu duhul,

Avari de efemer si femei cu de toate,

Asta a fost de dragoste,

Dar nu de femeie... ci de carte.

Echilibru

Echilibru

Se facea ca mergeam printre verdeata,

Ca totul era in miros de  fericire si albeata,

Ca toti aveau cat sa le ajunga,

Nu mai simtea nimeni nevoia sa planga…

Ca femeile erau din nou femei,

Cu vorba putina si simtul recunostintei,

Hainele cu bun simt imbracate,

Ca in fiecare amiaza dechideau cate o carte…

Se facea ca barbatii erau din nou barbati,

Respectau femeile si erau eleganti,

Le placea sa munceasca cinstit,

Si ei isi gaseau mereu timp pentru citit.

Ca animalele nu mai erau vanate,

Toti le tratau cu bunatate,

Cand se taia un copac se plantau zece,

Culorile dansau in milioane de nuante.

Si era un peisaj parca divin,

Existau din toate cate putin,

Se multumea oricine cu cat primea,

Se bucura de viata din plin caci o avea.

Pretuiau momentul stiind ca asta conta,

Viitorul ce o sa aduca nu ii interesa,

Erau mai calmi si mult mai fericiti,

Nu existau certuri sau oameni fara dinti.

Nu exista boala de a cumpara orice,

Nu existau moda sau industriile muzicale,

Singuri cantau si aveau voci minunate,

Singuri isi faceau haine si erau superbe prin simplitate.

Am vrut sa raman, ma simteam perfect,

Eram mult mai calm, puteam radeam sincer…

Dar alarma si fratele m-au trezit intr-un tarziu :

“ ‘neata ba ! La cat pleci la serviciu ?”