Doar dus

Doar dus

Da-mi un bilet doar dus, catre trecut,
Am ratat multe ocazii, pentru c-am fost mut.
Sa-mi pot da cate o palma, la fiecare cuvant,
Pe care nu l-am spus, sau l-am inghitit.

Rezultat al vietii, definit de alegeri proaste,
Care atunci pareau perfecte... pe la coate roase.
Vechi hoinar agil, ferice timpuriu,
O mie de masti, ca sa par mai viu.

Curg multe vieti prin vene, in ochi se vad tot timpul,
E fata tabacita, arsa pan’ la filtru...
Pielea ca de sarpe, parca tot mai fina,
Naparlita strat cu strat, decizie si vina.

Gandim in trecut sau viitor, prezentul e absent,
Iar secundele sunt triste, ca mor incet, incet...
Toti cred ca stiu cat inseamna o eternitate,
Insa de prea multe ori, o clipa o strabate.

Asa ca da-mi biletul, sunt grabit de soarta,
O sansa daca am, vreau s-o am pe toata.
Cuvantul n-o sa moara, nici chiar inghitit,
Fiecare clipa, sa se opreasca-n timp.

Buze moi

Buze moi


Buze noi, senzatie deja-vu,
Eram demult stiuti... sau poate ca nu.
Pozitie ciudata, ca nu prea-ti vedeam ochii,
Apa curgea lung, erau vase... si popii.

Trecura zile, luni... gandul tot fugea,
Ne vedeam rar de trist, si-n ochi tot s-aprindea.
Timpul era siret, cum ne fusese viata in sine,
Ne aducea aproape, cat sa nu fie bine...

Stiam ca o sa vina, poate chiar sa fuga,
Momentul ala vechi, facut nou pana la urma.
A fost de vis sarutul, fluturii zglobii,
Ce a urmat apoi... stiu zorile de zi.

Trecutul e trecut, cat timp secunda bate,
Si de ce s-alegi departe, daca tot suntem aproape?
Alege prezentul, iesi din deja-vu,
Ca doar la mine-n brate, stii ca poti sa fii tu!