după fapte,

după fapte,

Universe paralele şi idei cu sute, mii,
Sunt regrete scrum... cu gând spre Phoenix, înspre vii.
Retarzi şi ipocritţ, autoflagelâdu-se cu ochii mari sş spumegânzi,
Ridică ba vocea, ba pumnul... că n-o să-i contrazică nimeni, sperând.

Că în viaţă nu trebuie să ai regrete, că-ţi încurcă treaba,
Că ăsta-i gând slab şi-i ca fularul vara... degeaba.
Orgolioşii p...rimăverii, plini de ei şi flatulaţi,
Că dacă îi cauţi adânc în inimă, gaseşti acelaşi regret retard.

E uşa la care nu ai batut cândva,
Telefonul pe care nu l-ai dat cuiva,
Scrisoarea plină de praf, pe care n-ai trimis-o,
Secunda ruptă din alt timp, pe care ai furat-o.

De-ar fi să fie toate cele zise adevărate,
De-ar fi sa fie universuri împărţite după fapte,
Ai vrea să ştii că undeva există unul cu toate drepte,
Cu uşa, telefonul, scrisoare şi secunda sterpe.

De-ar fi să fim maimuţe târziu evoluate,
De 8 minute, din cele 24 de ore, p-aici prin carte,
Cu gând ferice şi strop de bucurie-n colţ de ochi aş fi,
Că-n 5 minute noi vom fi istorie, urmaţi de alţii-n solitara zi.

Cinci, de moment

Cinci, de moment

D.A.G.

Te știu de-o viață adunată-n cinci,
Am fost o vreme acolo, altele p-aici.
Tablouri vechi pictate, d-amandoi prin creier și pe gene,
Revin din când în când, ca și alcoolu-n vene.

În fiecare insă, tot ne regăseam,
În unele devreme, în altele pe geam.
Și treceau zile, treceau ani... apusuri peste noi,
Când c-aproape renunțam... răsărituri moi.

N-am renunțat vreodată, că nu știu cum se face,
Am străbătut la pas ghiocul, ca să-mi alin din pace.
Buze multe, fețe, ochi, povești... degeab-am scos prin ace,
În fiecare cele cinci, parfumul mi te-ntoarce.

E greu ca-ntotdeauna, că d-aia e frumos,
Când ai ceață pe ochi, altfel ai miros.
Din străfunduri vin săgeți, imagini muribunde,
Trudeam o viata-ntreagă... doar să te pot cuprinde.

Deodata răsai, în inimă simt și plin și gol,
Precum un șchiop  își simte încă, al lui pierdut picior.
Ne completăm instant, viețile se simt,
Și-și promit în șoaptă, că nu se mai desprind.