Cu el in zare... putin agale
Cu el in zare... putin agale,
Captezi poate si ce nu ai vrea,
Accepti fortat, e poate ultima cale,
Pretuiesti viata, nu te mai joci cu ea.
Ca o gaura neagra in plina toamna,
Nu e meritul tau si nu vrei sa profiti,
Ce ai in sange te tradeaza pe rana,
Alegi sa te opresti, nu mai eviti.
Si poate ca vezi bine chiar daca ai doar unul,
Multi au mai multi si degeaba,
Se sperie pueril cand cedeaza fumul,
Realismul te-a copt, ti-a mancat teama.
O privire dulce dar ascunsa, sfioasa apare,
Ai dubii pentru prima data dupa mult timp,
Ti-e frica sa deschizi gura... poate dispare,
Poate nu e pregatita, poate nu a trecut suficient.
Spune la fel de cald si dulce :
"Hai sa luam o sticla de rosu si vedem apoi",
Uimit o urmezi, ai vrea sa poti prezice,
Obisnuiai sa vezi cu 5 mutari inainte...
Un decor vazut de maxim 3 ori,
Desi esti in vagauna ta, nu mai simti aceeasi siguranta,
Ea e fara sa vrea stapana din flori,
Desi e a treia oara, te domina dar nu ti-e teama .
Incet, cu grija ca intotdeauna incepi,
Nu esti vinovat de nimic dar ce mai conteaza,
Trebuie sa vorbesti sa poti sa dormi,
Vinul te ajuta si privirea ei dulce nu cedeaza.
Nu fuge, nu se fereste,
Chiar daca-ti vede adevarata fata,
Ea nu e ca altele,aveti aceeasi rasa,
Inima nu ii bate mai repede, doar te priveste .
Si poate asa a fost sa fie, nu minunat,
Poate ai indurat atat sa apara ea,
Poate stelele stiau si nu te-au anuntat,
Nu mai ai intrebari... nu mai calci apasat.
Si nu mai incerci sa-ti explici nimic,
A venit ce fara sa stii ai asteptat dintotdeauna,
O iei in brate, privesti agale in zare zambind...
Nu mai urla venele, a adormit ura ...
E liniste .
