Timpul
Timpul ca valoare e subtil,
O secunda simtita de unii, de altii infinit,
E ambiguu si prea sus pentru a-l atinge,
Prea scurt si prea departe pentru a-l intelege.
Ce nu apuci azi lasi pe maine ,
Cele mai multe sperante cretine,
O zi ce-ti lasa sufletul sa doarma linistit,
Dar timpul nu iarta… da inzecit.
Planuri si idei, ganduri cu multi lei,
Materie cat mai lucioasa, privirea tot mai groasa,
Dar inauntru sec, gol si despartit,
Timpul nu a uitat ca ai vrut a-l fi prostit.
Secunda de-acum amanetata fara rost,
Actiuni viitoare ce in prezent nu-si aveau loc,
Dar echilibrul e peste tot si permanent,
Timpul se contracta si dilata independent.
Te chinui si nu stii pentru ce,
Societatea te face sa mergi cu spatele,
Sa vrei sa strangi dar poate nu ai nevoie,
Sa vrei sa simti dar demult ele-s goale…
Ce este dat sa traiesti profita,
Prezentul e asa cum trebuie, lasa-ti mintea odihnita,
Prea limitat sa ai astfel de intrebari, renunta,
Prea limitat sa poti depasi nivelul fizic, ai inima desculta…
right!
RăspundețiȘtergere