Să vină...

Să vină...

să vină nopți cu stele multe și cer senin,

să stau pe spate-n iarbă să m-alint.

să vină zile goale de vorbe și fețe cunoscute,

să fiu doar eu cu mine și cateva păsări mute.

să vină momente de bunătate-n gest și blândețe-n sânge,

să văd topul de bogați cum dau tot ce au pentru a rade.

să se inverseze clasele sociale dar cu același nivel de trai,

să vadă cei de jos că banii sunt degeaba, ceilalți cum e să nu-i ai.

să vină ziua în care să mă linișteasc-o voce albastră,

demult visată dar asteptată parcă de mai mult d-o viață.

să vină norocoasa ce a găsit cheia lipită cu gumă de buzunar,

în adâncul Mării Moarte într-o pereche veche d-ai mei șalvari.

să-mi vină din nou chef de viață și dorinta să-nvie,

stau sec de prea mult timp ca alcool-ul în cutie.

să vină motivul unui zâmbet sincer, ar fi ceva,

să vina din nou viața să dea ci nu să ia...

să vină zile când să nu mă mai rog pentru sănătate,

pentru zile mai bune sau somn de noapte.

să vină mintea înapoi tuturor, să profite că încă au zile,

să nu mai fie roboți ce-ntind o mână doar dacă apar în poze.

să vină gusturi și bucurii uitate, obligat de viață,

prețuire pentru timp și nu monede sau fațadă.

să vină că sincer, mi-e martor soarele, promit,

nu o să le trimit înapoi... nu o să le evit, nu o să le mint.