intuitie

intuitie

si uneori e mai bine daca nu pui suflet,

ca tot ce te putea lovi o sa te caute putred.

alegi sa simti fiori ca te ajuta sa fi om,

stiind ca totodata, alegi multe ce-nviitor dor.

si lumea d-aia se uita palid si nu prea te crede,

cand spui ca ai trecut prin multe si ochiul tot mai bine vede.

ca daca ceva incepe sa prinda sens si continuu se conserva,

e intuitia ce se hraneste si-ntareste din fiecare stinsa lacrima.

chestia aia ca gandul ce de nicaieri te fulgera deodata,

tremurul prin vene cand stii ca nu te-a mintit niciodata,

ideea ca mai bine ti-ar fi daca nu ai baga-o-n seama,

teama ca daca o-nseli acum n-o sa mai vina inc-odata...

si pana sa realizezi ca fidel a fost ascultata,

te trezesti in fapt fix cu ideea sugerata.

din nou esti trist dar fericit in acelasi timp,

ca ai fost deodata si inselat si neinselat fictiv.

poti sa-i spui cum vrei sau sa te minti,

sa alegi s-o crezi cand vine... sau s-o eviti.

sa alegi sa vrei sa simti din nou si s-o pui in umbra,

si la final sa-i cauti prezenta ca pentru fericire ai ales-o nula.

dor d-o zi

dor d-o zi

arici cu colturi de trecut ascutite,

ne-am intamplat cand toate-mi pareau statute...

o zi departe si te vad oriunde-ntorc privirea,

iar cand inchid ochii, imi invadezi gandirea.

dor de parfum de-mbratisari mute,

cu pulsuri salbatice iute imblanzite.

dor de soapte pe jumatate spuse,

priviri sacadate, preludiu pentru vise.

de gesturile-ti copilaresti ce-mi increteau surasul,

ochii ce-mi zambeau cand cautai raspunsul.

si cum zorile de zi le alungam pe rand,

ceva pe nume vineri, doi aveam in gand.

detalii ce fac simtul sa vibreze,

cand doar doi stiu sa le decodeze,

ciudati in ochii multora, deseori aroganti,

de ce ne-ar pasa, daca-n cap ei sunt saraci ?

hai ca alerg timpul, prea cam sta pe loc,

s-a lenevit deodata dar ii am ac de cojoc.

o sa fim din nou si atunci sa vezi fiori,

ce am scris mai sus, aprins de zece ori.

atemporal .

atemporal .

Am un singur Dumnezeu si credinta proprie,

Depasesc clisee dobandite si traditii popice.

Totodata imi place sa citesc si sa naufragiez des in istorie,

De preferat la greci… si-n mituri filosofice.

Impins de miros de soare si iz de cafea,

Imi cade-n mana o teorie scrisa de cand lumea.

Cum ca omul la inceput era defapt doi,

Cu doua fete, el si ea, patru picioare, patru maini .

In forma asta puteau infaptui orice ii ducea gandul,

Puteau zbura, sfia moartea si modela Pamantul.

Zeus simtind primejdie, l-a taiat in doua cat inca putea,

Blestemand pe fiecare, in colt de lume, sa-si caute jumatatea  

D-asta nu e loc de compromisuri si nici de graba,

Cand o sa dai de jumatate, nu vei avea nevoie de dovada.

Se simte in aer, se vede in ochi si adesea in mic detaliu,

Cum doi devin din nou unul si pot infaptui cu gandul.

Azi e ieri si maine-i azi… ca inca-s proptit in ample cugetari,

D-aia stiu ce vrei cand tu nu stii cum sa ceri.

Stam o ora si simtim ca a trecut saptamana,

Modelam timpul dupa cum ne vrea inima.

Nu exista “consumam prea prea repede frumosul”,

Cata vreme e infinit iar timpul e sclavul nostru.

O facem intens ca asta ne felul si asta e momentul,

O sa traim in viata asta cat n-am trait in restul.

cafea cu soare

cafea cu soare

minute facute ore si zori de rasarit,

discutii prelungite si frica de-nceput.

priviri pline de sens in lumina multa,

ochi in ochi de seara, coincidenta vruta.

si ce daca nu dorm, ce daca n-am dormit,

noaptea e prea scurta iar eu nu sunt timid.

asta e prim-aproape… prima ca si context,

nu o sa fie goala, o umplu eu de sens…

cu iris stang fac poze, retina focalizeaza bine,

memorie e destula… deci psihopat de tine.

ai zis ca le-arhivezi si ca o sa  tii tu cheia,

din nou am amutit… ca mi-ai furat idea.

una peste alta, timpul e atlet,

acum era parca seara…  s-acum alarma-i sef..

viata nu ne mai lasa, prin pat sa ne pitim,

haine obosite, cer iar sa le iubim.

inceput de intuneric, pe banca ne-a gasit,

acum cand soare vine, pe banca iar vorbim.

priveste dulce-n sus, cum soare pica-n cana,

zambeste putin lui… si mie ca mi-esti draga ! 

trezit-ai ochi uscat

trezit-ai ochi uscat

iar alandala, hoinarind pe valuri,

privesc in juru-mi... tot nimic pe maluri.

liniste deplina in vene prea stridente,

inima vecina cu stari statute bete.

la fel de alandala, briza trece-acum,

trezeste ochi uscat si ma intorc din drum.

urlete de lupta in pas de defilare,

prost animal ce sunt, graba de fata mare.

uitasem glasul meu, pamant de unde vin,

perfectul tau cel simplu m-alinta simplu, lin.

ma vad din nou pe mine, parca in oglinda,

luat chiar pe de-antregul... da-n forma feminina.

e putin ciudat, parca vobesc cu mine,

unde tac buzele mele, vorbesc totusi prin tine...

prima seara dar parca de o viata,

rasete asemeni... ca piticii nostri joaca.

e bine ca mai stiu, ca inca ma cunosc,

si potolesc devreme, pornitul haiducesc.

sa mai vorbim putin, din pas sa zabovim,

si la o adica dara, poate putem sa fim.

Despartiri .

Despartiri .

Vine un moment cand cineva tre sa plece,

Lcrimi calde pe obrazul mult prea rece.

Urasc acel moment, mi-arata ca inca sunt om,

Ca inca pot sa simt, inca sunt chestii ce m-ating... si dor.

D-aia cand tre sa plec, o fac aiurea si dispar,

Fara sa anunt, nu-mi place sa zic pa.

Amintirea mult prea dulce, iute e umbrita,

Un scurt la revedere... si-o voce tremuranda.

Momente multe, sute... prin gari am fost silit,

Sa simt prin ochii lor, cum e sa fi ranit.

Doar daca ai iubit, inim-are lacrimi,

Viata toata-i zero si-ncepi ca sa te macini.

La fel cand e adio, ultim scump salut,

Cand viata e pe duca si tu la pat statut..

Zambete sa fie si povestiri hazlii,

Nu lacrimi acre si plansete de vii.

Unii ma injura, altii ma-nteleg,

Raman acelasi om si cand va fi sa plec.

Vesnic realist, constant zambind prea sters,

O sa dispar deodata , neschitand vreun gest.