trezit-ai ochi uscat
iar alandala, hoinarind pe valuri,
privesc in juru-mi... tot nimic pe maluri.
liniste deplina in vene prea stridente,
inima vecina cu stari statute bete.
la fel de alandala, briza trece-acum,
trezeste ochi uscat si ma intorc din drum.
urlete de lupta in pas de defilare,
prost animal ce sunt, graba de fata mare.
uitasem glasul meu, pamant de unde vin,
perfectul tau cel simplu m-alinta simplu, lin.
ma vad din nou pe mine, parca in oglinda,
luat chiar pe de-antregul... da-n forma feminina.
e putin ciudat, parca vobesc cu mine,
unde tac buzele mele, vorbesc totusi prin tine...
prima seara dar parca de o viata,
rasete asemeni... ca piticii nostri joaca.
e bine ca mai stiu, ca inca ma cunosc,
si potolesc devreme, pornitul haiducesc.
sa mai vorbim putin, din pas sa zabovim,
si la o adica dara, poate putem sa fim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu