Dragobete

Dragobete

O seara goala ce nu  anunta nimic,

Acelasi chef de viata negasit,

Cu falca-n palma incet ma pierd,

Inchid ochii si visez…

Vorbe multe ce impanzeau vidul,

Spuse de prieteni ca sa-si intareasca zelul,

Mersul meu drept catre nicaieri,

Gandurile la maine si ieri…

O usa se deschide si sunt impins,

“Calca si lasa-te invins”,

Azi  il gasim pe Dragobete,

Distreaza-te, iubeste, petrece…

Dar cum oare sa pot pastra acest obicei,

Dragobete mi-e prizonier de ceva veri,

Mi-a spus povesti si m-a invatat cum trebuie facut,

Si sa nu-l eliberez ca nu mai vrea deloc sarut.

Ca de cand il tin totul s-a schimbat,

Ca lumea sare peste iubire, cade direct in pacat,

Replici de agatat din ce in ce mai goale,

Sentiment din ce in ce mai moale.  

Putini mai sunt sinceri si directi,

Foarte putini simt ceea ce vorbesc,

Totul se face pe fuga,

Ziua e scurta,noaptea e lunga.

Dar incet incet, in gand o tot zaresc,

Nu ne stim de mult timp, nu e firesc,

Privirea imi cere sa declar ceva,

De ce nu m-ascund si mi-ascult inima ?

Nu pot spune ca te iubesc
Dar imi placi,
Promit ca nu m-ating de tine,
Pana te dezbraci...